All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Biblia și inspirația divină

 24. 04. 2013

Gabriel Baicu


 

Este vreo diferenţă între faptul că textele N.T. doar conţin inspiraţia lui Dumnezeu sau că ele sunt în totalitate ‚insuflate’ de Dumnezeu? Există o mare diferenţă. Dacă textele sunt ‚insuflate,’ această înseamnă că alegerea cuvintelor folosite de către scriitorii lor a făcut-o chiar Dumnezeu, deci fiecare cuvânt care se află în N.T. provine chiar de la El. Dacă textele sunt inspirate însă, alegerea cuvintelor şi a modului de exprimare a făcut-o scriitorul, Dumnezeu dându-i numai starea de spirit, „dragostea profundă,” care a inspirat textele respective şi bineînţeles ideea, principiul, care a fost exprimat. Principiul Creştinismului este unul singur şi anume „cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Corinteni 13; 13) Pot fi reguli, poate fi autoritate inventată de oameni, dar nu trebuie să uităm „cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Dacă textele N.T. sunt inspirate de Dumnezeu, nu ‚insuflate,’ cea ce este şi cazul, atunci trebuie să ţinem cont, atunci când încercăm să le înţelegem de contextul cultural şi istoric, în care au fost scrise, de pregătirea scriitorilor, de limba folosită şi de limbajul care era folosit, în mod curent, în locul şi la momentul, când textele respective au fost scrise. Nu putem să preluăm, în mod ne discriminat, texte scrise acum 2000 de ani şi să le privim ca şi cum au fost scrise ieri sau atunci când s-a tipărit Biblia pe care am primit-o sau am cumpărat-o de la magazin. Să nu uităm că Biblia a fost transmisă de-a lungul secolelor, cel puțin până la jumătatea mileniului al II lea d.H., prin copieri repetate și că unii copiști au făcut greșeli neintenționate, iar alții au completat textele cu intenție. Din acest motiv, se cuvine să trecem dincolo de limitările limbajului şi cele date de contextul epocii, în care aceste texte au fost scrise şi să înţelegem, dincolo de literă, spiritul, mesajul spiritual profund pe care N.T. încearcă să îl transmită şi, după cum se vede, de multe ori nu reuşeşte. De ce sunt atât de multe doctrine şi dogme religioase? Pentru-că fiecare instituţie bisericească a învârtit cum a vrut înţelesul literal al textelor Bibliei şi a creat din acele texte dogme fixe şi doctrine, care se contrazic, de la o instituţie bisericească la alta. Mai toate însă uită ceea ce a vrut să transmită de fapt Dumnezeu, oamenilor, adică mesajul spiritual, ideea, principiul, care a fost comunicat scriitorilor N.T.

Care este acest principiu, acest mesaj spiritual, care s-a pierdut, în bună măsură, datorită limitărilor fireşti ale limbajului uman? Acesta este următorul: „fiecare persoană este chemată la mântuire de Dumnezeu, în mod individual şi fiecare are propria chemare, propria sa creştere spirituală și propriul său parcurs spiritual.” Marile colectivităţi, Bisericile instituţionale, sunt secundare ca importanţă, în raport cu mântuirea personală a fiecăruia dintre cei chemaţi. Isus (Iisus) nu a propovăduit un Creştinism popular, ci a spus că mulţi sunt chemaţi şi puţini sunt aleşi, adică standardul este cu mult mai înalt decât „Creştinismul de masă,” propovăduit de către instituţiile bisericeşti. Suntem Creştini numai în măsura în care iubim ca şi Cristos. Restul sunt doar invenţii umane. Atât cât de mult iubim şi atât cât de multe persoane iubim, numai atât suntem Creştini. Tu nu bei şi nu fumezi şi bine faci, pentru că dovedeşti înţelepciune şi îţi protejezi sănătatea, dar asta nu te face, în mod necesar, Creştin, ci te face un om înţelept. Tu nu furi pe nimeni şi munceşti cinstit şi bine faci, căci aşa ar trebui să facă orice om normal în societate. Aceasta nu te face însă Creştin, ci te face un bun cetăţean. Repet, nu suntem Creştini decât în măsura în care iubim cum a iubit Isus (Iisus), adică până la moarte, căci acesta este semnul Creştinismului adevărat şi nu apartenenţa la o confesiune creştină sau alta. (Ioan 13; 34-35) Oameni se adună în adunări creştine şi se prostesc, de multe ori, adică se mint unii pe alţii, fiecare prezentându-se pe sine cât mai credincios sau cât mai credincioasă, într-un joc teatral al aparențelor. ( 1 Corinteni 11; 17)

Nu trebuie să ne oprim la literă, este necesar să mergem mai departe, la principiu, la ceea ce a vrut Dumnezeu să ne spună în esență, ce a încercat să ne transmită, prin intermediul cuvintelor scrise în textele N.T. Noi omorâm spiritul Creştinismului cu litera şi aceasta este o provocare, la care articolele mele încearcă să răspundă. Textele N.T. conţin limitări, deoarece limbajul uman este limitat, dar dragostea lui Dumnezeu este infinită, să nu ne împiedicăm de limbaj, de litera textului, să mergem mai departe, pentru a înţelege, cu adevărat, ceea ce a vrut Dumnezeu cu adevărat să ne spună. Faptul că ne-am făcut membrii ai unei alte denominaţiuni decât aceea în care ne-am născut, de exemplu una Neo-protestantă, nu însemnă că ne-am ‚pocăit,’ aşa cum cred unii dintre noi. Dacă înainte duceam o viaţă destrăbălată şi acum suntem persoane ordonate, este foarte bine, dar aceasta nu înseamnă decât întoarcerea la normalitate. Sunt mulţi Budişti, sau membrii altor religii, care duc o viaţă mult mai echilibrată decât majoritatea Creştinilor. Îi face lucrul acesta, în sine, mai acceptabili în faţa lui Dumnezeu? Nicidecum, Creştini suntem numai în măsura în care iubim, până la moarte, aşa cum a iubit Isus (Iisus), restul sunt poveşti şi luptă între confesiunile creştine. Dacă am realiza acest adevăr şi nu ne-am împiedica în tot felul de învăţături concepute de oameni, ca venind de la Dumnezeu, am fi cu un pas înainte, pe drumul mântuirii. S-ar putea să ne mirăm, atunci când facem această analiză, deoarece putem constata că în afară de familiile noastre nu iubim pe nimeni, aşa cum a iubit Cristos. Haideţi să fim sinceri, nu are rost să ne minţim, deoarece pe Dumnezeu nu îl putem minţi. Din acest motiv, nu are nici un sens să ne judecăm unii pe alţi, pentru că foarte puţini dintre noi sunt cu adevăraţi Creştini. Tu mergi în fiecare duminică la adunare şi nu faci nimic greşit prin aceasta, dar nu uita adunarea este un mediu în care se stabileşte o anumită medie, un fel de standard comun spiritual şi dacă te mulţumeşti cu acesta eşti pierdut. Standardul este scăzut ca să poată să se adune cât mai multă lume. Ideea instituţiilor bisericeşti este aceea de a coborî ştacheta, pentru ca să o sară cât mai mulţi. În felul acesta Bisericile instituţionale devin tot mai puternice şi beneficiul lor, inclusiv cel financiar, este mai mare.

Prin urmare, eu nu contest originea textelor N.T., ca fiind divină, dimpotrivă, afirm că această sursă este divină şi fac acest lucru, în mod public şi o dată pentru totdeauna. Caracterul divin însă este dat de persoanele care au scris aceste texte și care erau într-o relație personală cu Dumnezeu. Eu afirm că textele N.T. sunt inspirate, nu ‚insuflate’ de Dumnezeu şi acesta este un motiv temeinic pentru a depăşii litera N.T., înţelegerea ne spirituală, dogmatică a acestuia. Mântuirea este personală, trebuie să ne desprindem de lanţurile instituţionale şi să ‚zburăm’ către Cristos. Da, eu sunt un critic al instituţiilor bisericeşti şi am motive temeinice pentru aceasta. Bisericile instituţionale omoară spiritul Creştinismului cu litera lui. Unde sunt acei Creştini despre care Isus (Iisus) a spus că cine va crede va vedea lucruri mai mari, decât cele făcute de El? (Ioan 14; 11-14) Unde sunt acele lucruri mai mari? Nu sunt. De ce? Ne afundăm, tot mai mult, în încropeala, în căldicelul despre care vorbeşte epistola către Laodicea, făcute de religia organizată, care caută să placă oamenilor şi nu lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 5; 29) Multe Biserici instituţionale stârnesc pe credincioşi, unii împotriva altora, pentru a îi face să simtă „mai buni,” adică pentru a îi motiva, îi fac să fie bucuroşi că sunt membrii ai unui anumit cult şi nu al altuia, spunându-le că învăţătura lor este cea mai corectă. În felul acesta, în fapt, acestea stârnesc instinctele cele mai josnice din oameni, dar nu le pasă, atâta vreme cât instituţiile au de câştigat. Interesele Bisericilor instituționale, locale sau centrale, se opun de multe ori intereselor individuale ale oamenilor, privitoare la mântuirea lor personală.

N.T. este inspirat de Dumnezeu şi ne învaţă să îl iubim pe Dumnezeu şi să ne iubim între noi. N.T. ne învaţă să nu emitem judecăţi, în materie spirituală, deoarece fiecare Creştin se află în grija lui Dumnezeu şi prin El ş

3. Si numai prin El respectiva persoană stă în picioare. (Romani 14; 4) Nu este cazul să ne credem superiori, din punct de vedere spiritual, doar pentru că suntem membru la o denominaţiune creştină sau alta. Orice om, cu adevărat credincios, care este cunoscut de Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, are şansa mântuirii; nu îi dăm noi această şansă, i-a dat-o Dumnezeu. Poate fi Ortodox, Romano Catolic, Protestant, Neo-protestant etc., dacă iubeşte cum a iubit Cristos este salvat. Dacă nu înseamnă că nu practică Creştinismul. Să nu presupunem că vehiculând oamenii dintr-o confesiune creștină în alta, prin aceasta, le salvăm sufletul. Dacă îi iubim, prin aceasta contribuim la salvarea sufletului lor. Nimeni nu poate să nu mai păcătuiască, dacă nu este născut din nou. De ce? Pentru că păcatul este situat în natura noastră umană, în instinctele noastre. Trebuie mai întâi să dobândim natura spirituală a lui Dumnezeu şi după aceea nu vom mai păcătui. (Ioan 3; 3-6) Aceasta nu se face pentru că strigăm noi duminica la oameni și îi amenințăm cu iadul, acest lucru îl face Dumnezeu, pentru cei care sunt cu adevărat ai Săi.

  

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

În Împărăţia lui Dumnezeu nu se va ţine o zi de odihnă   

 

În legătură cu ţinerea sabatului zilei a şaptea eu cred că aceasta nu are cum să fie o Lege veşnică, deoarece în Împărăţia lui Dumnezeu, această Lege îşi pierde orice sens, atâta vreme cât acolo nu se va munci, ci va fi doar odihnă veşnică. Acolo cei mântuiţi nu vor munci şase zile pentru ca să se odihnească în ziua a şaptea. Pentru Evrei această Lege îşi avea un sens, căci le dădea prilejul să se gândească la Dumnezeu, cel puţin o dată pe săptămână... 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Despre sabat şi semnificaţia sa   

 

Adventiştii de ziua a 7 a susţin că este necesar să ţinem o zi de odihnă şi aceasta trebuie să fie sâmbăta, în caz contrar nu putem să fim mântuiţi. Aşa au fost învăţaţi de Elen G. White şi aşa, cred ei că trebuie să fie. Trebuie să precizăm încă de la început că problema se pune de a şti dacă trebuie să ţinem o zi de odihnă sau nu, în sistemul N.T. şi dacă răspunsul este afirmativ, care este aceea zi de odihnă, este ea sâmbăta, sau este duminica? 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Adventiştii de ziua a 7 a şi miezul doctrinei lor   

 

Nu există nici o dovadă în Biblie că primii Creştini dintre neamuri considerau ţinerea unei anumite zile de odihnă ca fiind obligatorie. Primii Creştini, care erau Evrei convertiţi, continuau să respecte sabatul şi alte obiceiuri evreieşti. Pentru Creştinii dintre neamuri lucrurile nu erau atât de clare. Ei au dezbătut mult această problemă şi alte elemente ale tradiţiei iudaice, stare de fapt care se reflectă în scrierile apostolului Pavel. 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Adventiştii de ziua a 7 a şi Isus (Iisus)   

 

Adventiştii sunt Evreii Noului Testament. La fel ca şi Evreii Vechiului Testament ei îl răstignesc, pentru a doua oară, pe Isus (Iisus). Evreii V.T. au răstignit trupul lui Isus (Iisus) şi Adventiştii de ziua a 7 a răstignesc Duhul lui Isus (Iisus). Cum se întâmplă acest lucru? Adventiştii nu recunosc, ca fiind de actualitate, ca având valabilitate în zilele noastre, învăţătura despre darurile Duhului Sfânt şi în consecinţă, întrucât sunt legate între ele, nici despre roade... 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Fecioara şi ‚curva’ cea mare   

 

„Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.” (1 Corinteni 14; 34-35) „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii , nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (1 Timotei 2; 12)...

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Institutiile bisericesti isi construiesc o pavaza falsa  

 

Instituţiile bisericeşti sunt forma prin care spiritualitatea creştină s-a adaptat şi se adaptează la lume. Ele au fost mai întâi de toate „braţul înarmat” al Creştinilor, protecţia lor, după ce iniţial au fost persecutaţi pe nedrept în timpul diferitelor perioade de persecuţie, din Imperiul Roman. Atunci când Împăratul Constantin a creat oportunitatea, Creştinii din Imperiu Roman au preluat puterea politică şi au creat un scut invincibil de protecţie, în jurul celor credincioşi... 

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Argumente şi tradiţie   

 

În toată lumea aceasta numai Româncele şi Rusoaicele poartă batic şi stau deoparte în Biserici şi rezultatele se văd, adică mult formalism şi puţină spiritualitate. Oare toată femeile din lume sunt ‚rătăciteţ şi numai Româncele şi Rusoaicele practică corect Creştinismul? Ce argumente biblice stau la baza comportamentului celorlalte femei creştine, din toată lumea? 

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Inconsecvenţă şi ipocrizie   

 

Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.” (1 Corinteni 14; 34-35) „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii , nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (1 Timotei 2; 12)...

 

(26. 11. 2012)

read more 

 

Despre locul şi rolul femeilor creştine   

 

„Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.” (1 Timotei 2; 15) Întrebarea legitimă care se pune este următoarea: Pot femeile să fie mântuite chiar dacă nu nasc fi? De exemplu, în cazul femeilor care nu se căsătoresc şi deci nu nasc copii, al acelora care sunt căsătorite, dar nasc numai fete, sau nasc un singur fiu, deci nu fii la plural, ci un fiu, în cazul femeilor, care deşi sunt căsătorite nu pot să nască din motive medicale etc., pot femeile să fie mântuite?

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Spiritele nu au gen   

 

Dumnezeu nu dă 'slujbe' diferite în adunările creştine, unele pentru bărbaţi şi altele pentru femei, ci oamenii care le organizează, repartizează funcţiunile, în acest mod. Dumnezeu dă Duhul Sfânt la oameni, fără deosebire de gen. După părerea mea, nu se poate demonstra că lucrurile stau altfel şi că darurile Duhului Sfânt sunt distribuite ţinând cont de genul persoanei...  

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Dublu standard   

 

Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.” (1 Corinteni 14; 34-35) Pavel prezintă un dublu standard...  

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Principiul fundamental al Creştinismului   

 

Biblia este mai greu de înţeles atunci când anumite texte se contrazic între ele. De exemplu: "Toţi care aţi fost botezaţi pentru Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus (Iisus). (Galateni 3; 27-28) Principiu fundamental al Creştinismului este următorul: "Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10; 10)...

 

(26. 11. 2012)

read more