All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Credinta este un dar primit de la Dumnezeu

 05. 06. 2013

Gabriel Baicu

  

Nimeni nu trebuie să creadă decât ce îi dă Dumnezeu să creadă și aceasta este esența credinței creștine. Dacă este un dar, atât faptul credinței dar și conținutul acesteia, atunci înseamnă că ea nu poate fi impusă de oameni. Dacă conținutul credinței creștine este un dar care vine direct de la Dumnezeu și care se adresează conștiinței celui sau celei credincioase, atunci înseamnă că această credință personală nu poate să vină din afară, ci din înăuntrul unei persoane, deci impunerea ei este un act absurd.

 

"27 Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer." (Ioan 3; 27)

 

Cum poate cineva să ne oblige să credem ceea ce ei sau ele însele au ajuns să creadă, dacă Dumnezeu ne arată altceva în conștiințele noastre? Dacă Dumnezeu îmi arată că înțelesul cuvintelor lui Isus (Iisus) este dragostea și nu autoritatea unor Biserici instituționale, de ce trebuie să mă supun unei autorități instituționale bisericești, care seamănă cu autoritatea unor instituții lumești și nu cu ceea ce ne-a învățat Isus (Iisus)? Dumnezeu ne învață ce înseamnă dragostea, Bisericile instituționale ne învață să ascultăm de autoritatea lor, însă fără ca ele să ne iubească. Ele nici nu pot să iubească, căci o instituție bisericească nu are suflet, nu are inimă, ci se bazează exclusiv pe reguli. Legile și regulamentele sunt fundamentul oricărei instituții omenești, inclusiv al instituțiilor bisericești, dar fundamentul învățăturilor lui Isus (Iisus) este iertarea, renunțarea sau lepădarea de sine, generozitatea, sacrificiul de sine. Așa este Dumnezeu și așa ne cere să fim și noi.

 

Bisericile instituționale au un altfel de caracter decât acela pe care încearcă să îl formeze Dumnezeu în om. Bisericile instituționale nu se bazează pe lepădarea lor de sine, ci pe urmărirea propriilor interese și pe prosperitatea lor. Ele urmăresc, fiecare în parte, să devină cât mai numeroase, să aibă o putere cât mai mare și de aceea coboară standardul spiritual, în așa fel încât oricine să se poată considera un bun Creștin. Isus (Iisus) cere un standard spiritual foarte înalt, El ne cere să iubim ca și El și să ne amintim că El și-a dat viața pentru noi pe cruce. Bisericile instituționale, pentru ca să poată funcționa, se mulțumesc cu banii noștri, dar Isus (Iisus) ne cere inima noastră. Bisericile instituționale îl prezintă pe Dumnezeu, așa cum sunt și ele, dar El nu este așa, El este dragoste. Bisericile instituționale vor să ne formeze caracterul după caracterul lor, dar Isus (Iisus) dorește să ne formeze caracterul, în conformitate cu propriul Său caracter. Ce caracter au Bisericile instituționale? Ele sunt niște structuri organizatorice reci și indiferente, care se interesează de cantitate și nu de calitate. Ele sunt gata să sacrifice un om, de dragul unei norme sau al unui principiu și să pedepsească oamenii, pentru a îi da ca și un exemplu, spre a fi de învățătură pentru alții. Ele își apără și își promovează proiectele lor, indiferent dacă acestea corespund sau nu cu prioritățile lui Dumnezeu. Ce este mai important, sufletul unui om obișnuit sau o clădire? Pentru Dumnezeu este mai important sufletul unui om, pentru o Biserică instituțională sau alta, de multe ori, este mai importantă o clădire.

 

Nimeni nu are dreptul să ne impună ce se credem sau ce să nu credem, în probleme spirituale, deoarece credința noastră este primită ca un dar de la Dumnezeu și dacă este un dar de la El, conținutul ei nu poate să fie stabilit de oameni. Este bine ca noi să ne ascultăm inimile, în care Dumnezeu a ”turnat” dragostea Sa și să nu urmăm, ca pe o obligație, regulile rigide stabilite de instituțiile bisericești. Credința noastră este în noi, venită de sus și sursa ei nu este înafara noastră. Interpretarea Bibliei este dificilă și mulți răstălmăcesc scripturile spre pieirea lor, așa cum ne spune apostolul Petru. (2 Petru 3; 16) Doctrinele Bisericilor instituționale nu se potrivesc de la una la alta, căci fiecare are o interpretare diferită a textelor Bibliei. Nădejdea mântuirii noastre însă nu înșeală, atâta vreme cât am primit, dragostea Lui, adică natura Lui, în inimile noastre.

 

"5 Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

 6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.

 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.

 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

 9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.

11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea." (Romani 5; 5-11)

 

Isus (Iisus) ne învață să ne iubim și dușmanii, dar Bisericile instituționale sădesc vrajbă chiar între Creștini, deoarece fiecare din ele susțin doctrine și dogme diferite, față de celelalte și, în acest mod, Creștinii au devenit intoleranți unii cu ceilalți. În fond, nu trebuie să fim obligați să credem nici o dogmă sau doctrină, așa cum ne este oferită, ci este bine să ne formăm propria noastră credință. Isus (Iisus) ne învață să ne iubim vrășmașii, căci și El a murit pentru noi, când încă eram vrăjmașii Lui, dar Bisericile instituționale ne învață să fim suspicioși cu aceea care aparțin de alte confesiuni creștine decât noi și acest lucru ne face adesea să considerăm frați și surori numai pe aceea sau acelea care sunt membrii în aceleași denominațiuni ca și noi. Familia noastră spirituală însă, nu este dată de apartenența la o confesiune creștină sau alta, ci de apartenența noastră la Persoana lui Dumnezeu. Dacă de la El am primit darul credinței, numai Lui trebuie să îi dăm socoteală pentru credința noastră și pentru felul cum am gestionat acest dar. Putem învăța multe și de la ceilalți, de la aceia sau acelea care au mare experiență spirituală, dar alegerea o facem noi, cu ajutorul conștiințelor noastre, luminate de Dumnezeu. Mulți credincioși au o înaltă spiritualitate, indiferent de denominațiunea de care aparțin și prin intermediul lor, putem dobândi confirmarea sau infirmarea propriilor noastre păreri. Putem înțelege mai bine Biblia, văzând cum o înțeleg și alții, dar nu putem fi obligați să adoptăm o modalitate sau alta de interpretare, deoarece interpretarea textelor N.T. ne este dată în final de Dumnezeu însuși, nu în litera Bibliei, ci spiritul ei, ca și un dar. Litera omoară, pe când Duhul dă viață. Marea majoritate a doctrinelor și dogmelor creștine omoară spiritul cu litera și aceasta deoarece ridică la rangul de cunoaștere absolută, o cunoaștere parțială, pe care o avem despre Dumnezeu, pe acest pământ. Credința noastră însă este un dar primit de noi, de fiecare din noi, de la Dumnezeu și dacă este darul Lui, nu poate fi judecată de oameni.

   

   

  

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Ordinea Creaţiei 

 

Întrucât s-a adus ca şi un contra argument la un articol al meu ideea că superioritatea bărbatului asupra femeii se bazează pe ordinea creaţiei, mă simt dator să răspund la aceasta. Se pare că în cartea Geneza a Bibliei scrie că mai întâi a fost creat bărbatul şi după aceea femeia şi din acest motiv bărbatul ar avea întâietate, faţă de femeie... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

Icoana lui Isus (Iisus) nu este un idol   

 

Eu nu mă închin în fața icoanelor și mai ales detest să îmi ating fruntea de ele, dar doresc să fiu obiectiv în analizele mele și nu aș vrea, în nici un caz să fiu părtinitor, favorizând o doctrină a unei confesiuni creștine în defavoarea doctrinei altei confesiuni creștine. Pentru mine, toate confesiunile creștine au valoare egală și doctrinele lor, toate, fără excepție, au și multe puncte slabe... 

 

(10. 12. 2012)

read more

 

 

"Hrană tare" şi "lapte" în Creştimism   

 

Bisericile instituţionale sunt obligate să servească mai mult ‚lapte,’ decât hrană tare, deoarece în mijlocul lor sunt mulţi Creştini „lumeşti,” care înţeleg numai de ordine şi disciplină, de autoritatea impusă asupra lor, decât de glasul lui Dumnezeu, care vorbeşte în propria conştiinţă, a celui născut din nou. În N.T. există şi hrană tare şi doresc să v-o prezint, deoarece eu mă adresez mai ales celor Aleşi şi ei mă vor înţelege...  

 

(05. 12. 2012)

read more

 

O Persoană nu o doctrină   

 

Atât eu cât şi reprezentanţii Bisericii instituţionale Adventiste de ziua a 7 a, avem acelaşi scop şi anume încercăm să avertizăm omenirea asupra pericolele viitoare, care planează asupra sa şi care sunt descrise în cartea Apocalipsa lui Ioan, ultima carte a Bibliei. Diferenţa între noi este de viziune asupra Bibliei şi desigur şi asupra viitorului. Adventiştii cred că numai aceia care ţin sâmbătă, ca şi zi de odihnă, vor fi salvaţi, pe când eu, în baza textelor Bibliei, sunt convins că ţinerea zilei de odihnă, sâmbăta nu este o condiţie a mântuirii... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

În Împărăţia lui Dumnezeu nu se va ţine o zi de odihnă   

 

În legătură cu ţinerea sabatului zilei a şaptea eu cred că aceasta nu are cum să fie o Lege veşnică, deoarece în Împărăţia lui Dumnezeu, această Lege îşi pierde orice sens, atâta vreme cât acolo nu se va munci, ci va fi doar odihnă veşnică. Acolo cei mântuiţi nu vor munci şase zile pentru ca să se odihnească în ziua a şaptea. Pentru Evrei această Lege îşi avea un sens, căci le dădea prilejul să se gândească la Dumnezeu, cel puţin o dată pe săptămână... 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Despre sabat şi semnificaţia sa   

 

Adventiştii de ziua a 7 a susţin că este necesar să ţinem o zi de odihnă şi aceasta trebuie să fie sâmbăta, în caz contrar nu putem să fim mântuiţi. Aşa au fost învăţaţi de Elen G. White şi aşa, cred ei că trebuie să fie. Trebuie să precizăm încă de la început că problema se pune de a şti dacă trebuie să ţinem o zi de odihnă sau nu, în sistemul N.T. şi dacă răspunsul este afirmativ, care este aceea zi de odihnă, este ea sâmbăta, sau este duminica? 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Adventiştii de ziua a 7 a şi miezul doctrinei lor   

 

Nu există nici o dovadă în Biblie că primii Creştini dintre neamuri considerau ţinerea unei anumite zile de odihnă ca fiind obligatorie. Primii Creştini, care erau Evrei convertiţi, continuau să respecte sabatul şi alte obiceiuri evreieşti. Pentru Creştinii dintre neamuri lucrurile nu erau atât de clare. Ei au dezbătut mult această problemă şi alte elemente ale tradiţiei iudaice, stare de fapt care se reflectă în scrierile apostolului Pavel. 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Adventiştii de ziua a 7 a şi Isus (Iisus)   

 

Adventiştii sunt Evreii Noului Testament. La fel ca şi Evreii Vechiului Testament ei îl răstignesc, pentru a doua oară, pe Isus (Iisus). Evreii V.T. au răstignit trupul lui Isus (Iisus) şi Adventiştii de ziua a 7 a răstignesc Duhul lui Isus (Iisus). Cum se întâmplă acest lucru? Adventiştii nu recunosc, ca fiind de actualitate, ca având valabilitate în zilele noastre, învăţătura despre darurile Duhului Sfânt şi în consecinţă, întrucât sunt legate între ele, nici despre roade... 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Fecioara şi ‚curva’ cea mare   

 

„Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.” (1 Corinteni 14; 34-35) „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii , nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (1 Timotei 2; 12)...

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Institutiile bisericesti isi construiesc o pavaza falsa  

 

Instituţiile bisericeşti sunt forma prin care spiritualitatea creştină s-a adaptat şi se adaptează la lume. Ele au fost mai întâi de toate „braţul înarmat” al Creştinilor, protecţia lor, după ce iniţial au fost persecutaţi pe nedrept în timpul diferitelor perioade de persecuţie, din Imperiul Roman. Atunci când Împăratul Constantin a creat oportunitatea, Creştinii din Imperiu Roman au preluat puterea politică şi au creat un scut invincibil de protecţie, în jurul celor credincioşi... 

 

(26. 11. 2012)

read more