All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
 Credința personală

 18. 01. 2014

Gabriel Baicu

  

   

Biserica Spirituală  Unică exista de la început, nu am înființat-o eu, doar am descoperit-o și am identificat-o. Paradoxal, dar probabil că și dvs. faceți, chiar fără să știți, parte din ea, deoarece de ea aparțin toți credincioși adevărați, născuți din nou, adică născuți din Dumnezeu, indiferent de ce confesiune creștină aparțin. Ei sunt cunoscuți de Dumnezeu, încă înainte de întemeierea lumii, conform Efeseni, cap.1, și sunt uniți, cu toți ceilalți credincioși născuți din nou, prin Duhul Sfânt și nu prin intermediul instituțional, adică prin Biserici instituționale,  culte, denominațiuni sau confesiuni, noțiuni care toate, de fapt, denumesc același lucru. În Duhul Sfânt avem unitatea noastră și toți suntem o singură Biserică a lui Dumnezeu și nu mai multe, căci El nu are decât o singură Biserică, Trupul Său, Mireasa Sa. Isus (Iisus) are o singură Mireasă și nu mai multe, așa după cum lasă să se înțeleagă multitudinea de Biserici instituționale. Isus (Iisus) a cerut unitate între Creștini, dar aceasta nu este și nu poate să fie o unitate instituțională, formată prin unirea tuturor confesiunilor creștine. O asemenea unitate ar fi una creată în urma unui compromis ideologic, în care fiecare instituție bisericească ar trebui să cedeze din pozițiile ei doctrinare pentru a intra în acord cu celelalte. Aceasta nu ar duce la nimic bun deoarece fiecare Creștin în parte are dreptul să aibă propriile sale convingeri și opinii. Nimic nu este mai greșit sau mai periculos decât o autoritate care impune păreri despre Dumnezeu, pe baza prezumției false că unii Creștini știu mai bine decât alții cine este Dumnezeu. Orice cunoaștere a lui Dumnezeu este relativă, pe acest pământ și ca dovadă a acestui fapt stau nenumăratele contradicții dintre diferitele opinii despre Dumnezeu, manifestate de către numeroasele confesiuni creștine. De exemplu, William J. Seymore și Ellen G. White au păreri foarte diferite despre modul în care trebuie practicată credința creștină și cu toate acestea, amândoi stau la baza creării a două confesiuni creștine foarte răspândite în lume și anume cultul Penticostal și cultul Adventist de ziua a șaptea. Biblia permite, prin varietatea și diversitatea învățăturilor ei o astfel de situație, dar nici unii și nici ceilalți nu pot să aroge pentru doctrinele lor dreptul de a formula ”adevărul absolut.” Nu există adevăr absolut, ci doar păreri omenești, cu privire la Dumnezeu și toate aceste păreri, chiar luate împreună, nu pot să reflecte complexitatea unei Realități transcendentale, pe care noi o numim Dumnezeu. Există și Creștini, între confesiuni, adică care adoptă păreri din toate confesiunile creștine și astfel își creează propriile lor opinii. Acestor Creștini nu li se recunoaște dreptul la o existență legitimă, deoarece cultele ”se luptă” între ele pentru atragerea lor și nu acceptă legitimitatea unor opinii diferite de cele promovate de ele.

Promovarea instituționalismului bisericesc, opinia celor mulți împotriva opiniei celor puțini și ideea că o părere este valabilă numai dacă este legitimată de o organizație religioasă duce la distrugerea Creștinismului, care se macină din interior prin contradicțiile sale. Soluția nu este un ecumenism instituțional, crearea unei super-instituții bisericești, care să aibă o putere nemăsurată asupra conștiințelor umane, ci soluția este  recunoașterea fiecărui Creștin în parte a dreptului de a își forma propria sa credință și propriile sale opinii despre Dumnezeu. Mântuirea vine prin credința personală a fiecăruia și nicidecum prin respectarea cu strictețe a doctrinelor, obiceiurilor, tradițiilor sau regulilor unei anumite confesiuni creștine. Dacă o astfel de credință personala este corectă ea va duce la o practică creștină bună și o astfel de credință ne mântuie sau ne pierde. Isus (Iisus) le-a spus celor pe care îi vindeca: ”Credința ta te-a mântuit.” (Luca 8; 48) Pentru Creștini este definitorie nu doar ceea ce practică fiecare, în numele lui Isus (Iisus), dar și ceea ce crede fiecare despre Dumnezeu. Mântuirea nu vine doar dintr-o practică corectă, dar și din interiorul unor păreri adecvate despre Dumnezeu, deoarece o opinie corectă duce la o practică bună. Cu toate acestea, uneori opiniile nu sunt foarte clar formulate, ci ele sunt înlocuite de intuiții adecvate, care ne îndreaptă către cunoașterea lui Dumnezeu. Aceste intuiții sunt intuiții bazate pe ”glasul inimii,” adică pe ceea ce ne revelează Dumnezeu, prin dragostea pe care o toarnă în inimile noastre. Doctrinele pot greși dar glasul inimii nu poate greși, dacă Dumnezeu a turnat în inimile noastre dragostea Lui. (Romani 5; 5)

Cu toate acestea, Dumnezeu ne cere să formulăm propriile noastre intuiții în forma unor idei și principii clare, aflate în dinamică și nu statice și osificate. Aceste idei și principii ne sunt necesare pentru ca mintea noastră să fie și ea edificată și să nu ne bazăm doar pe sentimente sau emoții. Nu suntem datorii să ne raliem nici unei doctrine creștine, dar nici nu trebuie să ne simțim obligați să le respingem pe toate, fără să le analizăm. Nu poate fi greșit dacă, din convingere, avem aceleași păreri pe care le au unele Biserici instituționale, chiar dacă, în anumite privințe, ne deosebim de pachetul general de păreri, al acelei instituții bisericești. În orice caz, Dumnezeu ne judecă după propriile Sale criterii și nicidecum după apartenența la o confesiune creștină sau alta. Fericiți sunt împlinitorii și nu doar ascultătorii sau cititorii cuvintelor scrise în evanghelii. Cine este mai bun Creștin, acela care practică sau acela care știe? Isus (Iisus) nu a fost încântat cu credința cărturarilor și a Fariseilor, care știau dar nu practicau. Eu atașez o importanță determinantă practicii, alături de cunoaștere și cred că mai ușor ne vor fi iertate erorile de cunoaștere decât cele de practică a Creștinismului. Oricum cunoașterea noastră este parțială, dar dragostea lui Isus (Iisus) o putem practica deplin, încă de pe acest pământ, așa cum a practicat-o și El. Suntem mântuiți prin credință și dragoste și credința fără dragoste este moartă sau așa cum ne spune apostolul Pavel, credința fără dragoste este nimic.

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Model de funcţionare a primelor comunităţi creştine   

 

Deosebirea dintre Creştinismul ne instituţional şi cel instituţional, dintre Bisericile apostolice timpurii şi Biserica instituţională apărută, după ce Creştinismul a devenit religie oficială a Imperiului Roman, constă în aceea că în primele Biserici creştine, elementul spiritual era mult mai prezent. Exista un risc, de a fi Creştin. Mă refer la riscul martirajului...  

 

(25. 09. 2012)

read more

 

Instituţiile bisericeşti şi fiara din cartea Apocalipsa lui Ioan   

 

Eu nu vă spun să nu mergeţi în adunările voastre sau în Bisericile voastre locale, eu vă spun mergeţi dar priviţi-le cu alţi ochi, adică cu ochi duhovniceşti, nu doar lumeşti. Nu vă părăsiţi adunările voastre este un îndemn biblic, dar va veni o vreme când va trebuie să le abandonaţi, pentru a nu vă face părtaşi la păcatele lor. "Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa lui Ioan 18; 4)...

 

(20. 09. 2012)

 

read more

 

Isus (Iisus) şi religia organizată   

 

Dacă ar fi vrut, Isus (Iisus) ar fi putut evita orice controversă, pe care a avut-o cu instituţia religioasă ebraică. De exemplu, El ar fi putut să aştepte până duminică sau luni, pentru a vindeca pe bolnavi şi în felul acesta ar fi evitat să fie acuzat de încălcarea Sabatului. S-ar fi putut spăla pe mâini, înainte să mănânce, spălare ritualică şi ar fi evitat criticile funcţionarilor religioşi. Dar El nu a făcut aşa, El a scuturat din temelii instituţia religioasă, întru-un fel, provocând tradiţiile sale greşite...

 

(10. 08. 2012)

read more

 

Din nou despre inspitaţia textelor Bibliei   

 

Deoarece am abordat tematica inspiraţiei textelor Bibliei şi în special a N.T. am să dezvolt această temă, de data aceasta folosind cât mai multe materiale bibliografice, care să poată să fie consultante şi de cititori. Acest lucru mi se pare necesar, pentru a elimina orice confuzie, în legătură cu acest subiect şi a exclude orice concluzie greşită sau răuvoitoare a unora care nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă cât de ataşat sunt de principiul inspiraţiei de către Dumnezeu a învăţăturilor N.T. 

 

(04. 08. 2012)

read more

 

Câtă inspiraţie conţin textele Noului Testament - continuare   

 

Pentru a fi mai bine înţeles, este indicat ca mesajul de faţă să fie citit ca o continuare a unui alt mesaj intitulat „Despre cât de multă inspiraţie conţin textele Noului Testament” şi care se află deja publicat pe site-ul www.bisericaspiritualaunica.com Departe de mine intenţia de a susţine că textele N.T., nu conţin inspiraţia lui Dumnezeu...  

 

(19. 07. 2012)

read more

 

Despre cât de multă inspiraţie conţin textele Noului Testament   

 

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3; 16-17) Problema este că acest text, care este cuprins în N.T., mărturiseşte despre sine însuşi că este insuflat de Dumnezeu...

 

(11. 07. 2012)

 

read more

 

O revoluţie spirituală - Cum putem să schimbăm ceva esenţial în România?   

 

Misionarismul actual în România este dictat de raţiuni instituţionale şi nu de o reală grijă faţă de viitorul veşnic al oamenilor. Persoane izolate sunt rupte de Biserica instituţională Ortodoxă, Romano Catolică, sau Greco Catolică şi sunt convinse că trebuie să se boteze în apă când sunt mature, deoarece botezul lor s-a făcut în lipsa unei decizii personale, bazată pe discernământul personal...  

 

(11. 07. 2012)

read more