All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
            Dumnezeu este Tatăl fiecărui credincios în parte (cu extrase din Biblia ortodoxă)

30. 01.  2013

 

Gabriel Baicu

 

Instituţiile bisericeşti ne impun ce trebuie să credem şi ce trebuie să facem sau să nu facem, ca şi cum ele ar fi tutorii sau curatorii noştri spirituali. Ele sunt falşi tutori, falşi curatori şi falşi părinţi, deoarece fiecare om, care trăieşte pe pământ are dreptul să aibă ca Tată pe Dumnezeu, în mod personal şi nu avem nevoie de Big Brother, adică de fratele cel mare, care să ne tragă de mânecă şi să ne pedepsească. Dacă nu ne asumăm răspunderea propriei  noastre vieţi veşnice, aşa cum ne-am asumat-o pentru viaţa pe pământ, vom fi mereu nişte copii, din punct de vedere spiritual, dar nu copiii Tatălui Ceresc, ci copiii Bisericilor instituţionale, care îşi realizează scopurile lor instituţionale şi interesele lor de grup, pe seama noastră. Dumnezeu nu este numai Tatăl patriarhilor, papilor, episcopilor, preoţilor, pastorilor, presbiterilor sau diaconilor, El este Tatăl fiecărui credincios în parte şi are cu fiecare, indiferent de funcţia bisericească deţinută, o relaţie de la Tată la fiu sau de la Tată la fiică. Dumnezeu nu este Tatăl instituţiilor bisericeşti, căci El nu este Tată de organizaţii religioase, ci este Tată de oameni, deoarece numai oamenii pot fi născuţi, a doua oară, din Dumnezeu. Eu nu contest că în Biserica instituţională Ortodoxă au existat, de a lungul timpului, adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, oameni sfinţi dedicaţi credinţei şi sunt sigur că acelaşi lucru se poate spune şi despre Biserica instituţională Romano Catolică, Greaco Catolică, Reformată, Protestantă, Evanghelistă, Baptistă, Penticostală, etc., dar cu toate acestea Dumnezeu nu este Tatăl sistemelor religioase bisericeşti, acestea sunt invenţii umane, ci este doar Tatăl acelor oameni sfinţi, din toate confesiunile creştine. Creştinismul nu este o religie de masă, populară şi uşoară, este o credinţă pentru cei Aleşi, adică pentru cei care sunt născuţi din Dumnezeu şi devin astfel copii Lui. Instituţiile bisericeşti au nevoie de un număr mare de credincioşi şi contribuabili, pentru a îşi întări influenţa în societate şi pentru bunăstarea conducătorilor lor, dar IIsus (Iisus) a spus că mulţi sunt chemaţi şi puţini sunt aleşi, referindu-se la masele mari de credincioşi.

 

14.

"Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi." (Matei 22; 14)

Din acest motiv, nu este cazul să ne sprijinim pe numărul mare de credincioşi care aparţin confesiunii de care aparţinem şi noi, deoarece la Dumnezeu nu are importanţă cantitatea, ci calitatea. În cazul Creştinismului, numărul mare de susţinători ai unor dogme sau doctrine nu le oferă acestora legitimitate şi cei puţini nu au de ce să se teamă sau să se ruşineze de numărul lor mic, eu aş spune chiar dimpotrivă, căci lată este calea care duce la pierzare şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini cei care o găsesc. Iată ce a spus IIsus (Iisus):

 13.

"Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.

14.

Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află." (Matei 7; 13-14)

 

Oare Dumnezeu îi tratează diferit pe copii Săi, în funcţie de răspunderea pe care fiecare o are în bisericile instituţionale sau îşi educă pe toţi copii Săi la fel, acordându-le la toţi atenţia necesară şi înţelepciunea de care fiecare are nevoie pentru a fi mântuit? Oare a lăsat Dumnezeu grija educaţiei noastre, adică a propriilor Lui copii, pe seama unor instituţii bisericeşti, care sunt imaginea lumii în care trăim sau se ocupă personal de creşterea spirituală a fiecăruia dintre noi? IIsus (Iisus) Hristos ne-a spus că Duhul Sfânt ne învaţă toate lucrurile, dar nu învaţă instituţiile bisericeşti sau numai pe reprezentanţii lor toate lucrurile, ci ne învaţă pe toţi cei credincioşi, adică pe toţi copii Lui. S-a creat impresia falsă că noi suntem ataşaţi, în mod obligatoriu, la o Biserică instituţională, căci numai în acest fel putem să învăţăm ce înseamnă Creştinismul şi să devenim buni practicanţi ai lui. Nu este deloc adevărat, Creştinismul este o învăţătură simplă, dar supranaturală, care nu ne cere nimic altceva decât să fim gata să îl iubim pe Dumnezeu, cu toată fiinţa noastră şi să îi iubim pe cei din jur cu o dragoste jertfitoare, adică chiar până la moarte, atunci când este nevoie. Cu alte cuvinte, Iius ne-a cerut să ne iubim atât de mult unii pe ceilalţi, încât să fim gata să murim la nevoie, pentru aproapele nostru. (Ioan 13; 34-35) Acesta este semnul adevăratului Creştinism şi amprenta noastră reală de Creştini practicanţi. IIsus (Iisus) ne-a cerut să punem acest principiu deasupra vieţii noastre, cu toate că la prima vedere, viaţa noastră pare a fi bunul cel mai de preţ pentru noi. IIsus (Iisus) ne spune că viaţa pe pământ nu este bunul nostru cel mai de preţ că dragostea este bunul cel mai de preţ, căci aşa a considerat şi Dumnezeu, când a dat pe propriul Său Fiu să moară, pentru fiecare din noi. Dacă înţelege cineva ceva din „nebunia” aceasta, este foarte bine, căci aceasta pare a fi o nebunie pentru lume, dar este înţelepciunea lui Dumnezeu.

23.

"Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.

24.

Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

25.

Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor." (1 Corinteni 1; 23-25) 

 

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate 

 

 

Inconsecvenţă şi ipocrizie   

 

Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.” (1 Corinteni 14; 34-35) „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii , nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (1 Timotei 2; 12)...

 

(26. 11. 2012)

read more 

 

Despre locul şi rolul femeilor creştine   

 

„Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.” (1 Timotei 2; 15) Întrebarea legitimă care se pune este următoarea: Pot femeile să fie mântuite chiar dacă nu nasc fi? De exemplu, în cazul femeilor care nu se căsătoresc şi deci nu nasc copii, al acelora care sunt căsătorite, dar nasc numai fete, sau nasc un singur fiu, deci nu fii la plural, ci un fiu, în cazul femeilor, care deşi sunt căsătorite nu pot să nască din motive medicale etc., pot femeile să fie mântuite?

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Spiritele nu au gen   

 

Dumnezeu nu dă 'slujbe' diferite în adunările creştine, unele pentru bărbaţi şi altele pentru femei, ci oamenii care le organizează, repartizează funcţiunile, în acest mod. Dumnezeu dă Duhul Sfânt la oameni, fără deosebire de gen. După părerea mea, nu se poate demonstra că lucrurile stau altfel şi că darurile Duhului Sfânt sunt distribuite ţinând cont de genul persoanei...  

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Dublu standard   

 

Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.” (1 Corinteni 14; 34-35) Pavel prezintă un dublu standard...  

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Principiul fundamental al Creştinismului   

 

Biblia este mai greu de înţeles atunci când anumite texte se contrazic între ele. De exemplu: "Toţi care aţi fost botezaţi pentru Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus (Iisus). (Galateni 3; 27-28) Principiu fundamental al Creştinismului este următorul: "Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10; 10)...

 

(26. 11. 2012)

read more

 

Instituţiile bisericeşti construiesc o pavăză falsă   

 

Instituţiile bisericeşti sunt forma prin care spiritualitatea creştină s-a adaptat şi se adaptează la lume. Ele au fost mai întâi de toate „braţul înarmat” al Creştinilor, protecţia lor, după ce iniţial au fost persecutaţi pe nedrept în timpul diferitelor perioade de persecuţie, din Imperiul Roman. Atunci când Împăratul Constantin a creat oportunitatea, Creştinii din Imperiu Roman au preluat puterea politică şi au creat un scut invincibil de protecţie, în jurul celor credincioşi...  

 

(26. 11. 2012)

read more

 

 

 

Locul unde se poate vedea şi simţi adevăratul Creştinism   

 

Atunci când intrăm într-o organizaţie religioasă, am dori să vedem ceva din practica învăţăturii lui Isus (Iisus) şi, de cele mai multe ori nu vedem. De ce? Deoarece instituţiile bisericeşti nu aplică în organizarea şi funcţionarea lor învăţăturile lui Isus (Iisus). Cel mai mare nu este cel mai mic şi Creştinii din acel loc nu sunt gata să îşi dea viaţa unii pentru alţii. Bisericile instituţionale nu sunt raiul pe pământ, aşa cum doresc să ne convingă pe noi...  

 

(26. 11. 2012)

read more