All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Icoane adevarate si icoane false

 18. 01. 2014

Gabriel Baicu

  

Icoanele adevărate şi vii sunt fiinţele noastre interioare, atunci când sunt schimbate după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, prin naşterea din nou. Icoanele pictate, desenate, gravate sau turnate, pe lemn, sticlă, pânză, metal sau alte materiale sunt doar asemănarea moartă a unei asemănări vii. Acestea din urmă sunt doar reprezentarea fizică şi sărăcăcioasă a unei alte asemănări spirituale şi infinit de bogate. Icoanele adevărate şi vii îl iubesc în mod organic pe Dumnezeu, de care aparţin, dar icoanele pictate sau desenate, etc. nu pot să îl iubească pe Dumnezeu şi ele reprezintă doar imaginea exterioară a omului.

 

"22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare." (Romani 1 ; 22-23)

 

Aparenţa fizică a omului nu spune nimic despre natura sau dimensiunile lui Dumnezeu Tatăl. Din acest motiv, El a interzis în V.T. orice analogie fizică care s-ar putea face cu El. Cu toate acestea, omul este o fiinţă în care poată să locuiască Dumnezeu, în toată plinătatea Sa şi lucrul acesta se vede atunci când în om locuieşte Duhul lui Dumnezeu. Isus (Iisus) i-a văzut pe ucenicii Săi, la fel ca şi pe Sine, adică copii ai Tatălui Ceresc, el fiind, cum spune Pavel, Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. (Romani 8; 29)

 

"15 Fiindcă n-aţi văzut niciun chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre,

 16 ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei" (Deuteronomul 4 ; 15-16)

 

Cu toate acestea, în N.T. , Dumnezeu însuşi a trecut peste această regulă şi a luat pentru Sine un chip, adică chipul unui om, chipul lui Isus (Iisus).

 

"15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.

 16 Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El." (Coloseni 1; 15-16)

 

"6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

 7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor." (Filipeni 2; 6-7)

 

Dacă Dumnezeu interzicea ca un chip uman să îl reprezinte pe El, trebuia respectată voinţa Lui, dar atunci când El însuşi a luat un chip uman lucrurile s-au schimbat. Nici o imagine fizică nu poate reda complexitatea a ceea ce înseamnă Dumnezeu, ca şi Spirit. Cu toate acestea, Dumnezeu s-a întrupat într-un om, în Isus (Iisus) şi de asemenea şi noi suntem temple ala Sale, adică temple ale Duhului Sfânt. În această situaţie, Duhul lui Dumnezeu şi trupul omului intră într-o relaţie deosebită şi chipul lui Dumnezeu locuieşte în om. Cu toate acestea, nu este vorba aici de o asemănare fizică, între om şi Dumnezeu Tatăl, ci de o asemănare spirituală. Pe de altă parte, asemănarea dintre noi şi Isus (Iisus) este şi una fizică. Ceea ce face însă ca noi să devenim chipul lui Dumnezeu, icoana Lui, nu este asemănarea fizică cu omul Isus (Iisus), ci asemănarea spirituală, adică şi noi, ca şi El, cât a trăit pe pământ, suntem locuiţi de Duhul lui Dumnezeu. Acum, când Cristos se află în Împărăţia lui Dumnezeu, El locuieşte şi în noi, prin Duhul Sfânt.

 

"19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?" (1 Corinteni 6; 19)

 

La prima vedere s-ar părea că este vorba de o contradicţie fundamentală. De ce a luat Dumnezeu un chip de om pentru sine, adică un trup de om, dacă el a interzis, în V.T., alăturarea dintre El şi chipul unui om? Dumnezeu a interzis, în V.T., să fie reprezentat prin chipul unui om, dar Cristos, existent din veşnicii, înainte de a se întrupa pe pământ, ca şi un om şi care este chipul lui Dumnezeu Tatăl, a luat chipul unui om. Dumnezeu Tatăl nu poate fi comparat cu omul şi totuşi chipul Său este în om, mai întâi în Isus (Iisus) şi apoi şi în toţi aceia care sunt ai Lui. Icoana lui Dumnezeu nu este omul fizic, ci omul interior, omul spiritual. Din acest considerent, omul poate să fie chipul lui Dumnezeu, dar numai dacă îl urmează pe Isus (Iisus). Atunci când în om nu locuieşte Duhul lui Dumnezeu, acesta nu îl poate reprezenta pe El şi de aceea în V.T. omul nu era o reprezentare a Lui şi imaginea omului nu putea fi folosită ca şi imagine a Lui. Icoanele lui Dumnezeu sunt toţi aceia în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu şi de aceea chipul fizic al unei persoane, reprezentat ca fiind o icoană a Lui nu este o icoană adevărată şi vie, ci este o icoană moartă, în care nu poate să locuiască El. Dumnezeu nu poate să locuiască în obiecte, deoarece nu obiectele au fost făcute după chipul şi asemănarea Lui, ci omul, care este o persoană, nu un obiect. Omul are o latură spirituală, conştiinţă, pe care obiectele nu o au. Numai un om viu poate fi asemănător chipului lui Dumnezeu, icoana Lui, deoarece El nu poate locui decât într-un om viu şi nu într-o imagine pictată, desenată, gravată sau turnată, etc. Un chip de om pictat sau desenat etc., este ca şi o „fotografie,” care nu poate să ţină locul persoanei adevărate. Noi nu avem nevoie de „fotografii,” pentru a ne aminti de Dumnezeu, dacă el locuieşte cu adevărat în noi. Noi avem chiar Persoana şi nu doar „fotografia” acesteia.

 

Icoanele adevărate şi vii sunt imaginea spirituală, interioară a lui Dumnezeu şi sunt constituite din omul nostru interior. Dumnezeu Tatăl este Spirit şi Spiritul nu poate fi cuprins în imagini pictate, desenate, etc. El poate fi simbolizat printr-o imagine, dar, în mod necesar, un astfel de simbol mai mult ne depărtează decât ne apropie de înţelegerea lui Dumnezeu. Adevărata icoană a lui Dumnezeu este omul, deoarece acesta a fost făcut, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Isus (Iisus) Omul, este întipărirea slavei lui Dumnezeu, una cu El, imaginea lui vie şi aşa trebuie să fim şi noi. Isus (Iisus) s-a întrupat în om, pentru ca omul să devină icoana vie a lui Dumnezeu, imaginea Lui. Mă refer cu precădere la partea interioară, la dimensiunea spirituală a fiinţei umane. Omul, din punct de vedere fizic, nu poate fi icoana Tatălui ceresc, care este o realitate infinită, dar poate fi icoana Lui, din punct de vedere al fiinţei umane    interioare. Dumnezeu Tatăl este Duh şi ce naşte din Duh este duh.

 

"24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4; 24)

 

"17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. (2 Corinteni 3; 17)

 

"5 Isus (Iisus) i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

 6 Ce este născut din carne este carne, duh." (Ioan 3; Ioan; 3; 5-6)

 

Orice om născut din Duhul lui Dumnezeu, dobândeşte o dimensiune spirituală aparte, în sensul că intră în contact direct cu Duhul Sfânt, care lucrează în el sau în ea. Noi avem o latură spirituală înnăscută, duhul omului, care însă îşi împlineşte potenţialul numai atunci când intră în contact cu dimensiunea spirituală a Realităţii universale. „Casa” adevărată a duhului nostru este Duhul lui Dumnezeu. Omul devine participant la Fiinţa spirituală a lui Dumnezeu, parte din aceasta, una cu aceasta. Omul dobândeşte natura lui Dumnezeu, devine dumnezeu, nu ca şi întreg, dar ca şi participant integrat în această infinită realitate. Până când nu vom înţelege că suntem parte din ceva mai mare decât noi, dintr-un întreg spiritual, nu vom înţelege ce înseamnă dragostea lui Isus (Iisus). Dumnezeu nu este format din părţi componente, este un întreg în Sine şi noi putem să devenim una cu acest întreg, prin dimensiunea noastră spirituală, prin naşterea din nou. Isus (Iisus) a luat un chip de rob, la înfăţişare a fost găsit ca un om, dar puterea şi înţelepciunea Lui au fost în interior, în latura Sa spirituală.

 

"6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

 7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce."

 

Isus (Iisus) Cristos este prototipul omului devenit una cu Dumnezeu, în spirit. El este însuşi Dumnezeu care a parcurs un drum la care suntem chemaţi şi noi. Când vorbim despre icoane trebuie să avem în vedere aceste realităţi interioare omului şi nu doar nişte picturi care descriu chipuri omeneşti, asemănări fizice. Icoana desenată, turnată, pictată sau gravată a omului Isus (Iisus) nu este decât o imagine palidă a unei realităţi extraordinare, spirituale şi interioare omului, la care suntem chemaţi să luăm parte, în mod personal şi nu doar prin participarea la simboluri sau ritualuri. Nouă ni se oferă, în Isus (Iisus), Realitatea însăşi şi nu doar simbolul acesteia, aşa cum se întâmplă când doar privim o icoană pe lemn, pe sticlă sau pe alte materiale sau când participăm la acte liturgice. Prin naşterea din nou, adică naşterea din Dumnezeu, orice om devine o fiinţă schimbată, regenerată spiritual şi în felul acesta dobândeşte chipul lui Dumnezeu şi devine icoana, adică imaginea Lui.

 

"20 Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos;

 21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus (Iisus), aţi fost învăţaţi

 22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;

 23 şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,

 24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul." (Efeseni 4; 20-24)

 

Omul cel nou este schimbat după chipul lui Dumnezeu, deci devine chipul lui Dumnezeu, icoana Lui, al Tatălui şi al Fiului, în acelaşi timp, deoarece Tatăl şi Fiul sunt una. Afirmaţia că omul pe pământ nu poate ajunge niciodată la un astfel de nivel spiritual este falsă şi făcută să descurajeze. Omul pe pământ poate ajunge ca şi Isus (Iisus) şi chiar El a dovedit-o. Să nu uităm că Isus (Iisus) a fost şi Fiul omului, nu doar Fiul lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi aşa credinţa creştină nu ar avea nici un sens, nu ar fi decât o utopie, adică un proiect imaginar, fantezist şi irealizabil.

 

"4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă." (Romani 6; 4)

 

"17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi." (2 Corinteni 5; 17)

 

"15 Căci, în Hristos Isus (Iisus), nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă." (Galateni 6; 15)

 

"10 …şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut." (Coloseni 3; 10)

 

Omul are două laturi, masculin şi feminin, amândouă fiind, în egală măsură, realizarea lui Dumnezeu. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, icoană înseamnă imagine pictată sau, mai rar, sculptată, care reprezintă diferite divinități sau scene cu temă religioasă și care servește ca obiect de cult. Mai înseamnă şi tablou, desen, ilustrație. În mod figurativ, icoană înseamnă imagine, chip. Cuvântul provine din slavona unde are forma de ikona. Icoana este deci un simbol, o reprezentare a unei realităţi, de multe ori foarte deosebită faţă de realitatea simbolizată. Dumnezeu fiind o realitate infinită, icoanele pictate sau gravate, nu pot cuprinde în ele, într-o formă finită, această realitate infinită, ci o pot doar simboliza, în mod imperfect. Simbolizarea şi mitologizarea merg însă, mână în mână, adică încercând să reprezinţi ceea ce nu se poate reprezenta, în mod inevitabil, denaturezi imaginea a ceea ce îţi propui să reprezinţi. În termen biblici, noi, oamenii suntem icoana lui Dumnezeu, adică suntem o reprezentare a Sa, fiind construiţi după chipul şi asemănarea Sa. Cu toate acestea, Biblia ne învaţă că noi nu suntem o „icoană” a lui Dumnezeu decât atunci când reflectăm caracterul Său şi Persoana Sa. Prin urmare, persoanele noastre sunt „icoanele” Persoanei lui Dumnezeu, numai atunci când noi suntem născuţi din nou, adică suntem născuţi din El. Adevărata minune a creaţie lui Dumnezeu, în Cristos, partea ei ceea mai semnificativă este crearea omului, ca o fiinţă renăscută, prin regenerare spirituală, pentru a se asemăna personalităţii Lui. Fără folos ne închinăm în faţa chipurilor unor persoane, care nu reflectă nici măcar imaginea lor fizică, ci a unor modele, dacă noi nu purtăm în sufletele noastre imaginea lui Dumnezeu, adică chipul şi asemănarea Lui. Prin urmare, imaginea lui Dumnezeu, trebuie să existe în interiorul fiinţelor celor credincioşi şi aceasta este adevărata închinare. Dumnezeu nu are nevoie de laudele noastre sau de rugăciuni zgomotoase, cum cred unii, ci are nevoie ca noi să reflectăm imaginea Lui să fim „icoanele” Lui, pictate nu pe lemn sau pe sticlă, ci în spirit şi conştiinţă. Iată textul biblic, unde ni se spune că noi, fiecare din noi, suntem adevăratele „icoane” ale lui Dumnezeu:

 

"6 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ."

 

"27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut." (Geneza 1; 26)

 

Totuşi Adam nu este decât o icoană preînchipuitoare a lui Cristos, adică Isus (Iisus) este adevărata asemănare a lui Dumnezeu.

 

"14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină." (Romani 5; 14)

 

Cine doreşte să devină o persoană după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu trebuie să fie ca şi Cristos şi nu ca vreo o altă persoană, pictată în icoanele pe lemn sau pe sticlă. Modelul nostru de credinţă este Isus (Iisus) şi îl putem cunoaştem pe El în noi, atunci când devenim imaginile lui Dumnezeu. Dacă nu avem icoana, adică chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în noi, nu ne foloseşte la nimic să avem imaginile sfinţilor sau sfintelor, atârnate pe perete sau aşezate în orice alte locuri.

 

"6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus (Iisus)." (1 Ioan 2; 6)

 

O altă icoană a lui Dumnezeu este şi universul, deoarece cine cunoaşte creaţia, îl cunoaşte indirect şi pe Creator.

 

"19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu."

  20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;" (Romani 1; 19-20)

 

Dumnezeu se reprezintă pe Sine în alte modalităţi, decât acelea în care îl reprezintă instituţiile bisericeşti. El se reprezintă în Isus (Iisus), se reprezintă în noi şi în creaţia Sa. Nu se reprezintă însă, în mod necesar, în chipul unui model care întruchipează o persoană, declarată sfânt sau sfântă, de către instituţia bisericească, ci se reprezintă într-o întruchipare spirituală, adică în gânduri şi sentimente, în fapte şi cuvinte, aşa cum a făcut-o în Isus (Iisus). Din punct de vedere fizic, Dumnezeul din icoanele pictate sau gravate, etc., nu se aseamănă deloc cu Dumnezeu Tatăl. Ele reprezintă oameni, dar Dumnezeu nu este om.

 

"19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?" (Numeri 23; 19)

 

Instituţia bisericească a creat o icoană falsă a lui Dumnezeu Tatăl, întruchipându-l pe acesta în imaginea unui bătrân cu barbă albă. Este o imagine derutantă, antropomorfizantă, a lui Dumnezeu, deoarece în primul rând El este o realitate infinită, care nu poate fi reprezentat într-o imagine care are o formă, deci un contur finit. În al doilea rând, Dumnezeu nu are vârste, nu a fost, nu este şi nu va fi, tânăr sau  bătrân, căci este infinit şi se raportează la timp altfel decât noi. În al treilea rând, Dumnezeu Tatăl este Duh, deci Spirit şi ceea ce are o consistenţă spirituală în Sine, nu poate fi definit în esenţă printr-o structură materială. Esenţa lui Dumnezeu fiind una spirituală, reprezentarea Lui într-o determinare materială denaturează însăşi Fiinţa Sa şi duce la grave erori de interpretare a credinţei creştine. Dumnezeu şi-a luat singur un chip, în Isus (Iisus) şi orice alt chip, de bătrân cu barbă albă etc., pe care încercăm noi să îl dăm este fals. Arta are valoarea şi importanţa ei, dar operează cu imagini şi simboluri, care nu trebuiesc luate literal, ci în sens metaforic.

 

Problema este că oamenii au ajuns să nu mai facă deosebirea între mit şi realitate, între limbajul alegoric şi cel precis şi între simbol şi realitatea simbolizată. O metaforă rămâne o metaforă şi la fel şi o parabolă, deci Dumnezeu este o realitate dincolo de orice încercare a noastră de a îl surprinde într-un limbaj mitologic, antropomorfizant, şi este foarte grav să încercăm să îl reducem la imaginile noastre începătoare. Dumnezeu poate fi cunoscut şi ne îndeamnă să îl cunoaştem, dar nu numai prin folosirea limbajului metaforic sau alegoric al Bibliei, ci prin toate mijloacele care ne stau la dispoziţie, cum ar fi prin cultură, prin limbajul filozofic, prin limbajul ştiinţific sau chiar prin cel matematic. Monopolul pe care Bisericile instituţionale l-au pus asupra limbajului folosit pentru a îl cunoaşte pe Dumnezeu este dăunător şi periculos, deoarece transformă imaginea lui Dumnezeu într-o formă ne împlinită de mit. Dumnezeu nu este un om, doar mai mare şi mai puternic, El este o altă dimensiune a realităţii, atotcuprinzătore, la un nivel superior, energetic şi informaţional.

 

"23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

 24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

 25 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile." (Ioan 4; 23-26)

 

Omul are în sine o dimensiune spirituală, duhovnicească şi prin aceasta se aseamănă cu Dumnezeu. Mai mult, omul este, prin natura sa, o entitate finită, dar are vocaţia infinitului, aspiraţia veşniciei şi prin aceasta omul este reflectarea, chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Omul este „icoana” lui Dumnezeu, dar numai atunci când este născut din El, căci numai atunci îl reflectă cu fidelitate pe El. Niciodată o instituţie bisericească, adică o Biserică instituAţională, nu va putea să reflecte, în structura ei, Persoana lui Dumnezeu şi, pe lângă altele şi din acest motiv spun că adevărata Biserică este în om şi nu este o instituţie bisericească sau alta. Icoanele pictate pe lemn sau pe sticlă, sau pe alte materiale, sunt o imagine a modului în care Bisericile instituţionale îl prezintă pe Dumnezeu, adică o reprezentare a doctrinelor lor şi pot să aibă o valoare artistică incontestabilă. Din punct de vedere spiritual însă, trebuie să avem în vedere că, pentru mântuirea noastră, noi avem nevoie să purtăm în noi înşine „icoana” lui Dumnezeu, care în forma ei ceea mai valoroasă este Persoana lui Isus (Iisus) Cristos.

   

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Veşnicia vieţii şi moartea trupului biologic   

 

Indiferent dacă în momentul înmormântării noastre se face sau nu o slujbă religioasă destinul nostru veşnic este acelaşi. Suntem judecaţi de Dumnezeu după ceea ce suntem, adică am ajuns să fim, în timpul vieţii noastre pe pământ şi nicidecum după ceea ce pot face Bisericile instituţionale pentru noi. Indiferent dacă momentul îngropării noastre se petrece în intimitatea familiei noastre...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Isus (Iisus) ne mântuieşte   

 

Nici un om şi nici o instituţie bisericească nu are monopolul mântuirii. Isus (Iisus) este singurul Mântuitor. Nu este greşit să îl urmezi pe Isus (Iisus), fiind într-un cult, este chiar foarte, foarte, foarte bine. La un moment dat, când Isus (Iisus) ne va arăta, toţi aceia care suntem ai Lui, va trebui să părăsim toate denominaţiunile, pentru a nu ne face părtaşi la păcatele Babilonului, format din mulţimea de instituţii bisericeşti... 

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Vehicule ale păcatului şi morţii ( cu extrase din traducerea ortodoxă a Bibliei)   

 

În zilele noastre instituţiile bisericeşti îndeplinesc aceeaşi funcţie, ca şi Legea în V.T. Prin regulile şi tradiţiile lor, în loc să se producă o creştere spirituală a membrilor lor, în realitate se înmulţeşte păcatul. Bisericile instituţionale, prin caracterul lor normativ, adică prin stabilirea de reguli, doctrine şi norme obligatorii creează acelaşi efect, ca şi cel descris de Pavel, în textul de mai jos (Romani 7 ; 7-13)...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Vehicule ale păcatului şi morţii ( cu extrase din traducerea Cornilescu a Bibliei)  

 

În zilele noastre instituţiile bisericeşti îndeplinesc aceeaşi funcţie, ca şi Legea în V.T. Prin regulile şi tradiţiile lor, în loc să se producă o creştere spirituală a membrilor lor, în realitate se înmulţeşte păcatul. Bisericile instituţionale, prin caracterul lor normativ, adică prin stabilirea de reguli, doctrine şi norme obligatorii creează acelaşi efect, ca şi cel descris de Pavel, în textul de mai jos: 7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! 

 

(07. 01. 2013

read more

 

 

Isus (Iisus) Lumina din noi   

 

Dumnezeu trimite oamenii Săi ca prin ei să răspândească lumina. Totuşi pentru aceia care vor să doarmă, lumina îi oboseşte şi vor să o stingă. Pentru aceia pe care îi deranjează lumina şi vor să doarmă, eu le urez somn uşor şi le spun să aibă grijă ca somnul lor să nu fie unul veşnic...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu şi viitorul   

 

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una singură şi se află într-o perfectă unitate spirituală, între membrii ei şi cu Dumnezeu. Multitudinea de Biserici instituţionale sunt o imagine falsă a lui Dumnezeu şi a Bisericii adevărate, deoarece ele sunt organizate ierarhic, după imaginea lumii. Unirea instituţiilor bisericeşti, nu duce la o unitate perfectă, aşa cum a cerut Isus (Iisus), pentru Creştini...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni   

 

Capul unui om spiritual, este spiritul care locuieşte în el sau în ea. Capul unui Creştin trebuie să fie Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care este şi Duhul lui Hristos, după cum ne învaţă N.T. (Romani 8; 9) Prin Duhul Sfânt simţim prezenţa lui Dumnezeu în noi, primim învăţăturile Sale şi avem acces la Mintea lui Dumnezeu. Cristos ne învaţă toate lucrurile prin Duhul Sfânt, chiar lucruri pe care nu le-a spus niciodată pe pământ. 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Facă-se doar voia lui Dumnezeu pe pământ   

 

Directivele date în epistolele către Timotei nu aparţin lui Pavel, căci este de acum de notorietate că nu el a scris aceste epistole. Sunt scrise de altcineva şi prezentate sub pseudonimul Pavel. Există chiar pe Internet foarte multe materiale, care clarifică problemă autorilor epistolelor atribuite lui Pavel. Este de ajuns să fie tastată această expresie: „autorul epistolelor lui Pavel” şi apar mai multe materiale...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Locul unde se evanghelizează   

 

Femeile fac tot timpul muncă de evanghelizare. Care este deosebirea între a învăţa pe cineva pe stradă, la piaţă sau la locul de muncă, despre Dumnezeu şi a învăţa aceleaşi persoane într-o clădire, unde se adună Creştinii? Trebuie să înţelegem corect...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Sfinţii la a două venire a lui Isus (Iisus)   

 

Ce se înţelege prin rămăşiţă, adică cei sfinţi, care vor rezista până la urmă şi care vor fi salvaţi, cu ocazia celei de a doua reveniri a lui Isus (Iisus)? Textul din cartea Apocalipsa lui Ioan este foarte clar: • 17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus (Iisus) Hristos... 

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Naşterea din nou   

 

Fiecare credincios trebuie să fie născut din nou, în mod personal şi nu doar sfinţii din calendar, în caz contrar nu are nici o şansă pentru a fi mântuit şi a locui cu Dumnezeu în Împărăţia Sa, pentru veşnicie. Acest lucru îl spune Isus (Iisus), eu doar îl reamintesc, dată fiind importanţa covârşitoare şi care face deosebirea între viaţa veşnică şi moartea veşnică. Faptul că preoţii sau pastorii sunt născuţi din nou nu este de ajuns, deoarece mântuirea este individuală...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Mai rău ca mormintele   

 

Destule persoane din România obişnuiesc să meargă la cimitirul Belu Catolic, din Bucureşti pentru a se ruga în jurul unui grup de 9 morminte, care mărturisesc ei că îi ajută şi că urmare a rugăciunilor lor li se împlinesc dorinţele. Mulţi credincioşi nu găsesc suportul spiritual, de care au nevoie, în Bisericile instituţionale, pe care le frecventează şi de aceea îl caută oriunde acesta se poate găsi...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Doctrinele religioase creştine şi primele Biserici   

 

Primele comunităţi creştine nu aveau o doctrină obligatorie, fixă şi determinată. Erau conduse direct de Duhul Sfânt şi nu indirect prin intermediul funcţionarilor religioşi, care pretind că ştiu cel mai bine, toate lucrurile, legate de Dumnezeu. În perioada Bisericii apostolice circulau ne numărate scrieri şi multe din ele au fost interzise, în procesul treptat al formării instituţiilor bisericeşti, au fost eliminate şi chiar distruse...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Interpretarea Bibliei   

 

Biblia nu se poate înţelege corect, dacă lăsăm pe din afară câte un verset, de care nu vrem să ţinem cont şi despre care nu se vorbeşte niciodată, în adunările creştine. De exemplu, ce a vrut apostolul Pavel să spună când a făcut afirmaţia că toţi aceia care au fost botezaţi pentru Cristos, s-au îmbrăcat cu Cristos şi că din această cauză, nu mai există deosebire între Iudeu sau Grec, rob sau slobod sau între parte bărbătească şi parte femeiască?...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Responsabilitate creştină   

 

În societate, femeile au un rol deosebit de important, fiind câteodată chiar şi şefi de stat. În viaţa profesională femeile îndeplinesc şi funcţiile cele mai complexe şi grele, fiind mecanici, constructori, poliţiste, judecători, procurori, inginere, arhitecte, medici şi chiar pilot de avioane supersonice sau astronaute. În învăţământ, femeile care încep prin a fi primii învăţători ai copiilor lor, sunt învăţătoare în şcolile primare, profesoare în ciclul secundar şi lectori, conferenţiari sau profesoare universitare... 

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Autoritatea religioasă   

 

Autoritatea spirituală impusă asupra conştiinţelor noastre este o construcţie artificială şi falsă. Instituţiile bisericeşti îşi bazează autoritatea asupra noastră pe o interpretare total greşită a învăţăturilor lui Isus (Iisus). El nu a făcut nici o diferenţă între oameni, atunci când le-a cerut să se iubească unii pe alţii, aşa cum iubeşte El. Oamenii în schimb, conform obiceiurilor şi tradiţiilor lor au început să introducă în mediile creştine ierarhia şi lupta pentru putere şi deosebiri de tot felul, chiar şi între femei şi bărbaţi... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

Ordinea Creaţiei 

 

Întrucât s-a adus ca şi un contra argument la un articol al meu ideea că superioritatea bărbatului asupra femeii se bazează pe ordinea creaţiei, mă simt dator să răspund la aceasta. Se pare că în cartea Geneza a Bibliei scrie că mai întâi a fost creat bărbatul şi după aceea femeia şi din acest motiv bărbatul ar avea întâietate, faţă de femeie... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

Icoana lui Isus (Iisus) nu este un idol   

 

Eu nu mă închin în fața icoanelor și mai ales detest să îmi ating fruntea de ele, dar doresc să fiu obiectiv în analizele mele și nu aș vrea, în nici un caz să fiu părtinitor, favorizând o doctrină a unei confesiuni creștine în defavoarea doctrinei altei confesiuni creștine. Pentru mine, toate confesiunile creștine au valoare egală și doctrinele lor, toate, fără excepție, au și multe puncte slabe... 

 

(10. 12. 2012)

read more

 

 

"Hrană tare" şi "lapte" în Creştimism   

 

Bisericile instituţionale sunt obligate să servească mai mult ‚lapte,’ decât hrană tare, deoarece în mijlocul lor sunt mulţi Creştini „lumeşti,” care înţeleg numai de ordine şi disciplină, de autoritatea impusă asupra lor, decât de glasul lui Dumnezeu, care vorbeşte în propria conştiinţă, a celui născut din nou. În N.T. există şi hrană tare şi doresc să v-o prezint, deoarece eu mă adresez mai ales celor Aleşi şi ei mă vor înţelege...  

 

(05. 12. 2012)

read more

 

O Persoană nu o doctrină   

 

Atât eu cât şi reprezentanţii Bisericii instituţionale Adventiste de ziua a 7 a, avem acelaşi scop şi anume încercăm să avertizăm omenirea asupra pericolele viitoare, care planează asupra sa şi care sunt descrise în cartea Apocalipsa lui Ioan, ultima carte a Bibliei. Diferenţa între noi este de viziune asupra Bibliei şi desigur şi asupra viitorului. Adventiştii cred că numai aceia care ţin sâmbătă, ca şi zi de odihnă, vor fi salvaţi, pe când eu, în baza textelor Bibliei, sunt convins că ţinerea zilei de odihnă, sâmbăta nu este o condiţie a mântuirii... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

În Împărăţia lui Dumnezeu nu se va ţine o zi de odihnă   

 

În legătură cu ţinerea sabatului zilei a şaptea eu cred că aceasta nu are cum să fie o Lege veşnică, deoarece în Împărăţia lui Dumnezeu, această Lege îşi pierde orice sens, atâta vreme cât acolo nu se va munci, ci va fi doar odihnă veşnică. Acolo cei mântuiţi nu vor munci şase zile pentru ca să se odihnească în ziua a şaptea. Pentru Evrei această Lege îşi avea un sens, căci le dădea prilejul să se gândească la Dumnezeu, cel puţin o dată pe săptămână... 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Despre sabat şi semnificaţia sa   

 

Adventiştii de ziua a 7 a susţin că este necesar să ţinem o zi de odihnă şi aceasta trebuie să fie sâmbăta, în caz contrar nu putem să fim mântuiţi. Aşa au fost învăţaţi de Elen G. White şi aşa, cred ei că trebuie să fie. Trebuie să precizăm încă de la început că problema se pune de a şti dacă trebuie să ţinem o zi de odihnă sau nu, în sistemul N.T. şi dacă răspunsul este afirmativ, care este aceea zi de odihnă, este ea sâmbăta, sau este duminica? 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Adventiştii de ziua a 7 a şi miezul doctrinei lor   

 

Nu există nici o dovadă în Biblie că primii Creştini dintre neamuri considerau ţinerea unei anumite zile de odihnă ca fiind obligatorie. Primii Creştini, care erau Evrei convertiţi, continuau să respecte sabatul şi alte obiceiuri evreieşti. Pentru Creştinii dintre neamuri lucrurile nu erau atât de clare. Ei au dezbătut mult această problemă şi alte elemente ale tradiţiei iudaice, stare de fapt care se reflectă în scrierile apostolului Pavel. 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Adventiştii de ziua a 7 a şi Isus (Iisus)   

 

Adventiştii sunt Evreii Noului Testament. La fel ca şi Evreii Vechiului Testament ei îl răstignesc, pentru a doua oară, pe Isus (Iisus). Evreii V.T. au răstignit trupul lui Isus (Iisus) şi Adventiştii de ziua a 7 a răstignesc Duhul lui Isus (Iisus). Cum se întâmplă acest lucru? Adventiştii nu recunosc, ca fiind de actualitate, ca având valabilitate în zilele noastre, învăţătura despre darurile Duhului Sfânt şi în consecinţă, întrucât sunt legate între ele, nici despre roade... 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Fecioara şi ‚curva’ cea mare   

 

„Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.” (1 Corinteni 14; 34-35) „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii , nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.” (1 Timotei 2; 12)...

 

(26. 11. 2012)

read more