All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
 In Hristos si in Biserica

 11. 12. 2014

Gabriel Baicu

  

Isus (Iisus) a spus că acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, acolo este și El. (Matei 18; 20) De aici reprezentanții instituțiilor bisericești au tras concluzia greșită că Biserica se află numai acolo unde sunt mai mulți credincioși adunați la un loc, acordând mai multă importanță locului, ca realitate materială și nu Duhului. Aceasta este desigur o gravă eroare și nu este susținută de N.T. ba chiar este contrazisă de învățăturile lui Isus (Iisus). În același timp, aceasta este și premisa de la care pleacă Bisericile instituționale, atunci când legitimează existența lor, deoarece locul fizic este o realitate cuantificabilă și controlabilă, dar nu și Duhul. Pentru a putea să fie dirijați de instituțiile bisericești oamenii trebuie să se adune în anumite locuri bine determinate, de regulă în clădiri impropriu numite Biserică unde autoritatea bisericească le impune ce să creadă și la ce ritualuri să se supună. 

Biserica unică, Trupul spiritual al lui Hristos, înțeleasă ca  o colectivitate spirituală unitară, nu are un loc fix pe pământ, un sediu, registre de înscriere sau ierarhie religioasă. Episcopii, pastorii, învățătorii, prorocii și toți cei care au daruri spirituale nu reprezintă o ierarhie a Bisericii, care pot să exercite o autoritate spirituală, ei sunt slujitori și misionari, prin care se consolidează Biserica unică a lui Hristos. Locul Bisericii este în Hristos, adică în interiorul unei dimensiuni spirituale, care nu se compară cu nimic din ceea ce este pe pământ. Biserica va fi răpită la Cer și până atunci Cerul locuiește în ea, cu alte cuvinte, Împărăția lui Dumnezeu și o dată cu ea și Biserica sunt înăuntrul nostru. (Luca 17; 21) Biserica nu este reprezentată de diverse ritualuri religioase și nici nu înseamnă un sistem de relații de colaborare și prietenie între credincioși, ea este cu mult mai mult decât atât, ea este dimensiunea spirituală în care oamenii se întâlnesc personal cu Hristos și în care El se revarsă direct asupra celor credincioși și unde cei și cele care cred se întâlnesc prin legătura Duhului, într-o unitate spirituală deplină.

Bisericile instituționale, prin reprezentanții lor,  afirmă, de cele mai multe ori, că Biserica se impune să fie definită ca o adunare a credincioșilor și pe cale de consecință ea nu are cum să se regăsească și acolo unde se află doar Dumnezeu și omul, în care locuiește El. Este greșit și este o formă de manevrare a conștiințelor și o modalitate prin care se încearcă a se acredita idea că cei credincioși, considerați în mod individual și independent de confesiunile creștine, nu sunt o parte din Biserică, și că ei aparțin de aceasta numai prin intermediul organizațiilor religioase. Este o formă de răstălmăcire a înțelesului spuselor lui Isus (Iisus), care a dorit ca noi să fim una între noi și una cu El, dar nu prin mijloace instituționale, ci prin legături spirituale.

"21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." (Ioan 17; 21)

În rugăciunea lui Isus (Iisus) nu era desigur vorba despre o unitate instituțională, dată de participarea la aceeași organizație religioasă, căci El nu a intenționat crearea unor astfel de organizații, devenite ulterior instituții bisericești. Dacă Isus (Iisus) a spus că Biserica, cu latura ei vizibilă, este oriunde se află adunați doi sau trei în numele Lui, El nu avea cum să spună, în același timp, că va clădi o Biserică înțeleasă ca instituție, căci aceasta presupunea cu totul alte condiții, mult mai complexe. Când a spus că va clădi Biserica, adresându-se lui Petru, nu s-a referit la o organizație religioasă, ci la unirea tuturor celor credincioși, întru-un singur Duh și întru-un singur Trup spiritual.

Când s-a referit la adunarea celor credincioși El s-a referit la unitatea spirituală perfectă, care există între Tatăl și Fiul ceresc. Aceasta este Biserica unică, o unitate și o realitate spirituală, în și prin Hristos. A fi una nu înseamnă să ne așezăm pe scaunele din aceleiași clădiri și să fim membrii la aceeași instituție bisericească, fie ea Biserica instituțională Ortodoxă sau  Biserica instituțională Baptistă sau oricare alta. A fi una înseamnă a avea o legătură a Duhului, a fi uniți prin prezența în oameni diferiți a aceluiași Duh a lui Dumnezeu. Această unitate este una specială, spirituală și ea constituie fundamentul Bisericii lui Hristos și ea este altceva decât apartenența la aceeași confesiune creștină.

"1 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,

 2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.

 3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.

 4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

 5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:" (Filipeni 2; 1-5)

 

Bisericile instituționale nu sunt intermediari între noi și Dumnezeu. Biserica însă este peste tot acolo unde există o relație personală între Dumnezeu și om și acolo unde se află o persoană în care locuiește El. Partea vizibilă a Bisericii universale, invizibile, sunt oamenii individuali în care locuiește Dumnezeu și ea nu este reprezentată de către instituțiile bisericești. Bisericile instituționale, ca și organizații religioase, nu sunt o imagine credibilă a Bisericii, înțeleasă ca fiind Trupul spiritual unic al lui Hristos. Ele nu sunt credibile ca Biserică deoarece au sfâșiat acest Trup unic în nenumărate părți și l-au separat prin impunerea unor doctrine și dogme obligatorii de credință. În loc să lase celor credincioși libertatea de a își formula propria lor credință individuală, Bisericile instituționale au preferat să intervină prin autoritatea lor și să impună norme obligatorii de credință, care le și deosebesc și le separă unele de altele.

 

Acolo unde se află un Creștin născut din nou, acolo se află de fapt două persoane, Dumnezeu și omul. Un om al lui Dumnezeu nu este niciodată singur, El locuiește în interiorul acelui om și împreună formează pilonul principal din Biserică. Toți credincioșii născuți din nou, în care locuiește Dumnezeu, împreună, formează Biserica unică, Trupul spiritual unic al lui Hristos. El nu are decât o Biserică, dar pe lângă aceasta există și multe organizații religioase numite Biserică, în sensul de adunare a Creștinilor într-un anumit loc. Care este însă locul unde se adună Biserica unică? Sunt mai multe locuri sau doar unul? Există un singur loc și anume în Duh și adevăr. Nu este un loc fizic, este un spațiu spiritual și acolo se adună în fiecare zi, la fiecare oră și în fiecare moment, practic tot timpul fără întrerupere, Biserica lui Dumnezeu, indiferent unde se află credincioșii și credincioasele, care participă la ea.

 

Isus (Iisus) locuiește în oameni, El a spus că stă la ușa inimilor noastre și așteaptă ca noi să îi permitem să intre și să locuiască împreună cu noi. (Apocalipsa 3; 20) Comunicarea între Dumnezeu și oameni și între oamenii Lui se face în primul rând, în mod spiritual, adică Duhul Sfânt, care locuiește în fiecare dintre ei le transmite fiecăruia în parte, direct în conștiință, mesajele pe care le consideră necesare pentru a îi ține pe toți aceștia împreună și, în al doilea rând, îi face să comunice între ei și prin darurile pe care le conferă fiecăruia. (1 Corinteni 12; 1-31) Faptul că Biserica este situată în oameni, în fiecare individ în parte și nu în cadrul instituțional sau în clădirile Bisericilor instituționale este bine documentat în N.T. dar trecut cu vederea de către liderii instituțiilor bisericești, care prezintă o altă variantă  a învățăturile lui Isus (Iisus) prin care legitimează necesitatea existenței acestor instituții. Iată câteva texte, care ne arată care este cu adevărat Biserica:

 

"24 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.

 25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile." (Faptele Apostolilor 17; 24-25)

 

"23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

 24 Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.

 25 V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.

 26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." (Ioan 14; 23-26)

 

"16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

 17 Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.

 18 Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

 19 Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” (1Corinteni 3; 16-19)

"20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine." (Apocalipsa lui Ioan 3; 20)

 

Există și alte texte, care se găsesc în N.T. Dumnezeu nu locuiește decât în oameni, prin Duhul Sfânt, căci noi suntem, adică fiecare credincios sau credincioasă în parte, un templu al Duhului Sfânt. Locuiește Dumnezeu în clădirile instituțiilor bisericești sau în organizațiile lor? Bineînțeles că nu. Acestea sunt structuri organizatorice pur omenești, constituite în numele lui Isus (Iisus), dar care, de cele mai multe ori, nu îl reprezintă pe El.

 

Un credincios sau credincioasă, născută din Dumnezeu, face parte din Biserică chiar și atunci când se află printre necredincioși, căci acesta sau aceasta este într-o permanentă unitate și legătură spirituală cu toți ceilalți credincioși și celelalte credincioase, care, la fel ca și el sau ca și ea, sunt în Hristos. Oriunde s-ar afla ei și ele și indiferent de ce confesiuni creștine aparțin sau chiar dacă nu aparțin de nici o confesiune, Creștinii născuți din nou sunt o unitate spirituală, prin legătura lor personală, care trece mai întâi prin Hristos. Biserica nu este dată, în nici un caz, de o unitate instituțională, ci de unitatea spirituală pe care o conferă Duhul Sfânt, tuturor acelora în care locuiește El. De altfel, Isus (Iisus) nici nu poate să se regăsească acolo unde sunt două sau trei persoane,adunate în numele Lui, dacă mai întâi El nu se află în interiorul, în adâncurile ființelor acelor persoane. Cum ar putea să fie Isus (Iisus) prezent într-un loc dacă nu se află prezent în oamenii care se află în acel loc? Isus (Iisus) este prezent în oameni, prin Duhul Sfânt și nu în diverse structuri religioase care încearcă să îi îndoctrineze pe credincioși despre ceea ce ele spun că sunt învățăturile lui Isus (Iisus) dar care de fapt nu sunt de multe ori decât o interpretare doctrinală și dogmatică relativă a acestora.

 

Nu există Biserică în afara omului, în afara ființei sale vii, deoarece Biserica este o realitate dinamică și nu se reduce la doctrinele și dogmele instituțiilor bisericești. Biserica este în oameni, în interiorul conștiințelor lor și în experiența lor directă cu Dumnezeu. Adunările numeroase de oameni, credincioși în care încă nu locuiește Dumnezeu, adică oameni în care nu se află Biserica sunt denumite în mod eronat ”biserică,” ele sunt doar niște instituții bisericești, adică organizații religioase pur  omenești, constituite în numele lui Hristos, dar nu neapărat și în Persoana Lui. Credincioși creștini trebuie să fie mai în întâi ”în Hristos,” pentru a fi în Biserică și cine nu este în Hristos, nu este nici în Biserică. Nimeni nu se poate introduce ”în Hristos” fizic, corporal, ci oricine poate fi ”în Hristos” exclusiv spiritual, duhovnicește, adică prin natura sa internă, prin omul interior. În Biserică nu se poate intra ”cu pantofii,” și nici desculț, deoarece nu este o clădire, de nici un fel, Biserica este un tărâm spiritual, este o parte a Împărăției lui Dumnezeu, Biserica este în noi.  Cine este în Biserică este și în Împărăția lui Dumnezeu, atâta cât este posibil în lumea aceasta. Chiar dacă ne păstrăm și corpurile biologice totuși ele sunt coordonate de Duhul lui Dumnezeu și de aceea oricine este, în mod spiritual, în Biserică este acolo și fizic sau corporal. (Galateni 5; 16-26)

 

Cine nu este condus de către Dumnezeu prin Duhul Sfânt nu este în Biserica Lui, chiar dacă este membru sau membră la oricare din confesiunile creștine. A fi în Biserică nu înseamnă să aparținem cu numele de Biserica instituțională Ortodoxă, de cea Romano-catolică, Baptistă, Penticostală, Evanghelică, Adventistă, Metodistă ș.a.m.d. A fi în Biserică înseamnă ca Biserica să locuiască în noi, prin Duhul lui Dumnezeu. Ca noi să fim ”în Biserică” este nevoie ca mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și, o dată cu ea și Biserica să fie în noi, în conștiințele noastre, în adâncul ființelor noastre, este imperios necesar ca Împărăția lui Dumnezeu să locuiască înăuntrul nostru și nu doar să fie un deziderat exterior nouă. (Luca 17; 21) Nu este suficient să sperăm că vom ajunge după moarte în Împărăția lui Dumnezeu, pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar ca încă în timpul vieții noastre pe pământ Împărăția lui Dumnezeu să se instaleze în viețile noastre și mai ales în ființele noastre. O dată cu nașterea din nou, Împărăția lui Dumnezeu pătrunde înăuntrul nostru. (Ioan 3; 3-6)

 

Biserica este numai în interiorul oamenilor și nu este configurată de diversele instituții bisericești. Cu alte cuvinte, dacă ar fi să punem împreună toate confesiunile creștine, nu aceasta este Biserica. Ea este o realitate spirituală care este formată din toți credincioșii și credincioasele care au trecut printr-o regenerare spirituală și care au fost născute din Dumnezeu. Numai ei și ele vor fi mântuite, conform spuselor lui Isus (Iisus). (Ioan 3; 3-6) Atunci când oamenii în care locuiește Dumnezeu se află în interiorul unei clădiri sau oriunde împreună cu alte persoane, Biserica este numai în acei oameni, născuți din nou și nicidecum nu se află în registrele și ierarhiile organizațiilor religioase numite Biserică. Dacă, de exemplu, într-un preot sau pastor locuiește Hristos acolo este o parte din Biserică și dacă în locul unde se află el se găsesc, de asemenea, și alți credincioși și credincioase, născute din nou, acolo sunt doi sau trei, adunați în numele lui Hristos și acolo este de asemenea o parte din Biserică. Pe de altă parte, nu este deloc necesar să fie un funcționar bisericesc în acel loc, Biserica există și acolo unde nu sunt ei. Biserica, ca și realitate vizibilă comună, ca și adunare de credincioși este întrunită numai atâta vreme cât acești credincioși se află împreună, într-o unitate spirituală, în Hristos, iar după aceea ceea ce rămâne este instituția bisericească, adică o formă organizatorică omenească în care nu are cum să locuiască El, căci numai trupurile individuale omenești sunt templele Duhului Sfânt. Biserica, în partea ei vizibilă, în conformitate cu învățăturile lui Isus (Iisus) nu este o instituție stabilită o dată pentru totdeauna, este o realitate dinamică care se modifică în funcție de mobilitatea celor credincioși și a celor credincioase și este ferm reprezentată de fiecare reprezentant și reprezentantă a ei, în mod individual și nu doar împreună. Biserica invizibilă însă, Biserica unică, Trupul spiritual al lui Hristos, este o unitate care există prin indivizii credincioși care au compus-o în trecut, o compun în prezent și o vor compune în viitor și al căror Cap spiritual este Hristos.

 

Trupul unic al lui Hristos, este reprezentat de Biserica Spirituală Unică sau Biserica invizibilă, Biserica celor născuți din Dumnezeu sau Biserica din om și este o permanență spirituală încă de la Cincizecime și până în prezent. Acest Trup spiritual este purtat de trupurile tuturor celor născuți din nou, indiferent de confesiunea creștină de care aparțin sau fiind în afara lor. Trupul spiritual al lui Hristos, Biserica unică, rămâne pe deplin unit indiferent în ce loc pe pământ se află oamenii care o compun. Este, mai întâi de toate, vorba despre o legătură spirituală, prin prezența Duhului Sfânt, în interiorul fiecărui participant și nicidecum nu este o relație instituțională. Desigur că o legătură spirituală poată să fie și este bine să fie dublată și de o relație de prietenie omenească, dar nu este de loc același lucru.  Aceasta este Biserica unică a lui Dumnezeu iar restul sunt doar instituții bisericești.

 

Trupul unic rămâne mereu unit prin prezența Duhului Sfânt, în fiecare persoană, care îl compune, chiar și atunci când credincioșii se află situați, din punct de vedere geografic, în diverse părți ale globului. Biserică nu înseamnă o adunare într-un anumit loc, ci Biserică înseamnă a fi în Hristos, adică a fi în Duh și adevăr.

 

"23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

 24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr." (Ioan 4; 23-24)

 

Nu este nevoie să ne rugăm în clădiri numite, în mod impropriu, Biserică, este nevoie să ne rugăm, în cămăruța noastră, așa cum ne-a recomandat Isus (Iisus), în Duh și în adevăr. (Matei 6, 6) Putem să participăm la anumite întruniri creștine dar membrii lor nu au nici un fel de autoritate spirituală unii asupra altora, ei sunt, fiecare în parte, legați de Tatăl ceresc, în calitate de copii ai Lui. (1 Ioan 4; 7) Biserica fără Împărăția lui Dumnezeu nu are nici un sens. Împărăția lui Dumnezeu cuprinde toate ființele spirituale din univers iar Biserica cuprinde toate ființele spirituale, adică toți oamenii născuți din nou, născuți din Dumnezeu, care au trăit, trăiesc și vor trăi pe pământ. De aceea, Biserica este o parte din Împărăția lui Dumnezeu și cea de a două, care este mai extinsă decât prima, o cuprinde integral pe prima. Biserica unică este formată numai din credincioșii și credincioasele care au parcurs o transformare spirituală reală, ceilalți Creștini aparțin de instituțiile bisericești.

   

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Dragostea este împlinirea Legii   

 

Ori ne spune Dumnezeu direct, în conștiință, ce trebuie să facem, ca să fim mântuiți, ori ne spun Bisericile instituționale ce trebuie să realizăm pentru mântuire. Dacă învățătura despre mântuire vine din interior, de ce mai trebuie să vină din afară? Chiar dacă la începuturile experienței noastre spirituale am învățat de la alții abc-ul credinței, totuși ulterior am dobândit în noi înșine tot ceea ce trebuie să știm și puterea de a pune în practică aceste învățături...

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Hristos în noi nădejdea slavei   

 

Îl cunoaştem pe Dumnezeu, atunci şi numai atunci când locuieşte în noi. Când El locuieşte în noi îl cunoaştem pe El ca într-o oglindă, atunci când ne cunoaştem pe noi înşine. Experienţa noastră personală este experienţa noastră cu Dumnezeu şi fiecare zi scursă înseamnă o mai bună cunoaştere a Lui. Atunci când Dumnezeu se oglindeşte în noi, El se şi întipăreşte în noi şi noi devenim imaginea Sa... 

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Să nu ne lăsăm înşelaţi!   

 

Instituţiile bisericeşti sunt o imagine deformată şi prin urmare înşelătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Nimic din cea ce este pe pământ nu va mai fi în Ceruri, în afara celor mântuiţi, dar şi aceştia vor fi schimbaţi. În Împărăţia lui Dumnezeu nu va mai exista aceeaşi organizare ca cea existentă în Bisericile instituţionale...  

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Întâlneşte-l pe Isus (Iisus) 

 

Nu trebuie să mergi la Ierusalim, la sfântul mormânt pentru asta. Acolo vei vedea doar mormântul gol, dar Isus (Iisus) a înviat şi nu îl găseşti acolo. Isus (Iisus) este la uşa ta şi bate. Dacă îi deschizi El pătrunde în fiinţa ta şi va locui cu tine în veci. Isus (Iisus) te cheamă şi dacă auzi această chemare merită să îi răspunzi, căci este o chemare la viaţă şi la fericire. Nu te împiedica de oamenii care vorbesc doar despre El... 

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Dumnezeu locuieşte în noi (cu extrase din versiunea ortodoxă a Bibliei) (30. 01. 2013)  

 

În credinţa creştină aspectul individual trebuie să aibă prioritate asupra aspectului social, de comunitate. Mai întâi trebuie să fim în legătură cu Dumnezeu, chemați de El şi numai după aceia putem să manifestăm ceea ce suntem. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu nu locuiește în noi, nu putem să avem relații Creștinești autentice, cu cei din jurul nostru. Nu putem să fim buni Creștini și să punem în practică învățăturile creștine, decât atunci când în noi este prezentă și se manifestă puterea lui Dumnezeu...

 

 

read more

 

 

Dumnezeu este Tatăl fiecărui credincios în parte (versiunea Biblia ortodoxă)   

 

Instituţiile bisericeşti ne impun ce trebuie să credem şi ce trebuie să facem sau să nu facem, ca şi cum ele ar fi tutorii sau curatorii noştri spirituali. Ele sunt falşi tutori, falşi curatori şi falşi părinţi, deoarece fiecare om, care trăieşte pe pământ are dreptul să aibă ca Tată pe Dumnezeu, în mod personal şi nu avem nevoie de Big Brother, adică de fratele cel mare, care să ne tragă de mânecă şi să ne pedepsească...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

Adevărata practică a Creştinismului (versiunea Cornilescu a Bibliei)   

 

Practica Creştinismului nu constă în principal în a ne duce duminica la adunările creştine şi de a participa la slujbe sau la spectacole şi festivităţi prin care îi dăm recunoaşterea lui Dumnezeu. Problema nu este de a îi declara lui Dumnezeu că suntem gata să ne supunem Lui, în toate lucrurile, de a ne pune bine cu El, ci problema este de a practica, în mod concret şi real, ceea ce ne cere El. Adevărata pocaință nu înseamnă doar a face sau a nu face ceva anume, ci înseamnă de a fi asemănători cu Dumnezeu, a fi dumnezei...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

Cine ne-a văzut pe noi l-a văzut pe Isus (Iisus)?   

 

Din nefericire oamenii l-au transformat pe Isus(Iisus) Hristos într-un idol. El este prezentat ca fiind întruchiparea unui ideal la care este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, de ajuns. Mă refer la caracterul Lui şi la puterea Lui. Cei mulţi se închină unui ideal, unui idol, de la care aşteaptă minuni, cu toate că cea mai mare minune este tocmai ca ei înşişi să transpună în viaţa lor acest ideal, transformându-l într-un mod de viaţă cotidian...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

IIsus (Iisus) Apa vieţii şi Boboteaza   

 

Oare a bea din Apa vieţii care este Iisus şi a bea din apa care este agiasma mare este acelaşi lucru? Eu afirm că nu este, deoarece Apa vie, care este Isus (Iisus) se transformă într-un izvor de apă vie pentru ceilalţi prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi, pe când apa, care este agiasma mare, nu poate echiala cu lucrarea complexă a naşterii din nou, a roadelor şi darurilor duhovniceşti. (1 Corinteni 12; 1-11) Apa vie, care este Isus (Iisus) lucrează prin cuvintele pe care El le-a spus pe pământ şi mai ales prin puterea pe care El o are asupra inimilor noastre...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Război cu Isus (Iisus)   

 

De unde absurditatea că cenuşa şi pământul, adică solul, sunt două substanţe calitativ diferite? Dacă luăm un pumn de cenuşă şi îl amestecăm cu pământ prelevat din sol vom vedea că ele devin o combinaţie uniformă, greu de separat. În fapt, solul este format şi din multă cenuşă provenită de la animale sau vegetaţie arse, de a lungul timpului...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Veşnicia vieţii şi moartea trupului biologic   

 

Indiferent dacă în momentul înmormântării noastre se face sau nu o slujbă religioasă destinul nostru veşnic este acelaşi. Suntem judecaţi de Dumnezeu după ceea ce suntem, adică am ajuns să fim, în timpul vieţii noastre pe pământ şi nicidecum după ceea ce pot face Bisericile instituţionale pentru noi. Indiferent dacă momentul îngropării noastre se petrece în intimitatea familiei noastre...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Isus (Iisus) ne mântuieşte   

 

Nici un om şi nici o instituţie bisericească nu are monopolul mântuirii. Isus (Iisus) este singurul Mântuitor. Nu este greşit să îl urmezi pe Isus (Iisus), fiind într-un cult, este chiar foarte, foarte, foarte bine. La un moment dat, când Isus (Iisus) ne va arăta, toţi aceia care suntem ai Lui, va trebui să părăsim toate denominaţiunile, pentru a nu ne face părtaşi la păcatele Babilonului, format din mulţimea de instituţii bisericeşti... 

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Vehicule ale păcatului şi morţii ( cu extrase din traducerea ortodoxă a Bibliei)   

 

În zilele noastre instituţiile bisericeşti îndeplinesc aceeaşi funcţie, ca şi Legea în V.T. Prin regulile şi tradiţiile lor, în loc să se producă o creştere spirituală a membrilor lor, în realitate se înmulţeşte păcatul. Bisericile instituţionale, prin caracterul lor normativ, adică prin stabilirea de reguli, doctrine şi norme obligatorii creează acelaşi efect, ca şi cel descris de Pavel, în textul de mai jos (Romani 7 ; 7-13)...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Vehicule ale păcatului şi morţii ( cu extrase din traducerea Cornilescu a Bibliei)  

 

În zilele noastre instituţiile bisericeşti îndeplinesc aceeaşi funcţie, ca şi Legea în V.T. Prin regulile şi tradiţiile lor, în loc să se producă o creştere spirituală a membrilor lor, în realitate se înmulţeşte păcatul. Bisericile instituţionale, prin caracterul lor normativ, adică prin stabilirea de reguli, doctrine şi norme obligatorii creează acelaşi efect, ca şi cel descris de Pavel, în textul de mai jos: 7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! 

 

(07. 01. 2013

read more

 

 

Isus (Iisus) Lumina din noi   

 

Dumnezeu trimite oamenii Săi ca prin ei să răspândească lumina. Totuşi pentru aceia care vor să doarmă, lumina îi oboseşte şi vor să o stingă. Pentru aceia pe care îi deranjează lumina şi vor să doarmă, eu le urez somn uşor şi le spun să aibă grijă ca somnul lor să nu fie unul veşnic...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu şi viitorul   

 

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una singură şi se află într-o perfectă unitate spirituală, între membrii ei şi cu Dumnezeu. Multitudinea de Biserici instituţionale sunt o imagine falsă a lui Dumnezeu şi a Bisericii adevărate, deoarece ele sunt organizate ierarhic, după imaginea lumii. Unirea instituţiilor bisericeşti, nu duce la o unitate perfectă, aşa cum a cerut Isus (Iisus), pentru Creştini...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni   

 

Capul unui om spiritual, este spiritul care locuieşte în el sau în ea. Capul unui Creştin trebuie să fie Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care este şi Duhul lui Hristos, după cum ne învaţă N.T. (Romani 8; 9) Prin Duhul Sfânt simţim prezenţa lui Dumnezeu în noi, primim învăţăturile Sale şi avem acces la Mintea lui Dumnezeu. Cristos ne învaţă toate lucrurile prin Duhul Sfânt, chiar lucruri pe care nu le-a spus niciodată pe pământ. 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Facă-se doar voia lui Dumnezeu pe pământ   

 

Directivele date în epistolele către Timotei nu aparţin lui Pavel, căci este de acum de notorietate că nu el a scris aceste epistole. Sunt scrise de altcineva şi prezentate sub pseudonimul Pavel. Există chiar pe Internet foarte multe materiale, care clarifică problemă autorilor epistolelor atribuite lui Pavel. Este de ajuns să fie tastată această expresie: „autorul epistolelor lui Pavel” şi apar mai multe materiale...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Locul unde se evanghelizează   

 

Femeile fac tot timpul muncă de evanghelizare. Care este deosebirea între a învăţa pe cineva pe stradă, la piaţă sau la locul de muncă, despre Dumnezeu şi a învăţa aceleaşi persoane într-o clădire, unde se adună Creştinii? Trebuie să înţelegem corect...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Sfinţii la a două venire a lui Isus (Iisus)   

 

Ce se înţelege prin rămăşiţă, adică cei sfinţi, care vor rezista până la urmă şi care vor fi salvaţi, cu ocazia celei de a doua reveniri a lui Isus (Iisus)? Textul din cartea Apocalipsa lui Ioan este foarte clar: • 17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus (Iisus) Hristos... 

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Naşterea din nou   

 

Fiecare credincios trebuie să fie născut din nou, în mod personal şi nu doar sfinţii din calendar, în caz contrar nu are nici o şansă pentru a fi mântuit şi a locui cu Dumnezeu în Împărăţia Sa, pentru veşnicie. Acest lucru îl spune Isus (Iisus), eu doar îl reamintesc, dată fiind importanţa covârşitoare şi care face deosebirea între viaţa veşnică şi moartea veşnică. Faptul că preoţii sau pastorii sunt născuţi din nou nu este de ajuns, deoarece mântuirea este individuală...  

 

(14. 12. 2012)

read more