All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
            Instituţiile bisericeşti şi noi

 25.09 2012

 

Participarea la activitatea instituţiilor bisericeşti este doar o etapă în parcursul nostru spiritual şi nu cea mai importantă. Facem parte cu toţii, la începutul drumului nostru în credinţa creştină, din una sau din altă instituţie bisericească. Suntem fie Ortodoxi, Romano Catolici, Protestanţi, Reformaţi, Baptişti, Evanghelişti, Penticostali, etc. Cu toate acestea, nu această participare ne defineşte, ci ceea ce este definitoriu, pentru credinţa noastră creştină, este chiar această credinţă a noastră, adică credinţă personală şi în nici un caz credinţa oficială a instituţiei bisericeşti, de care aparţinem. Nu suntem mântuiţi în baza credinţei, manifestată şi exprimată public, de către o Biserică instituţională sau alta, ci suntem salvaţi prin credinţa noastră proprie, personală, care de multe ori, nu se suprapune perfect peste nici o doctrină sau sistem de dogme, ale nici unei instituţii bisericeşti. Trebuie să ne bazăm pe credinţa noastră proprie căci credinţa noastră ne mântuieşte, nu credinţa vreunei Biserici instituţionale, oricare ar fi aceasta. (Luca 17; 19)

Cea mai importantă parte, a vieţii noastre spirituale, este edificarea noastră individuală, făcută prin studiu, meditaţie, rugăciune şi mai ales legătură personală cu Dumnezeu. Experienţa personală, viaţa de fiecare zi cu Cristos este determinantă, ea echivalează cu viaţa personală pe care o avem, spre exemplu, în familie. Suntem o familie cu Isus, deci cu Dumnezeu şi viaţa în comun ne ajută să ne cunoaştem mai bine. Experienţa cu Dumnezeu este în primul rând personală şi numai în al doilea rând colectivă. Din acest motiv, instituţiile bisericeşti pot fi în acelaşi timp şi prietenii, dar şi adversarii creşterii noastre spirituale. Prietenii, până în momentul în care ne ajută să înţelegem, prin intermediul experienţelor celor mai experimentaţi în credinţă şi duşmani în momentul în care încearcă să ne acapareze şi să ne domine, să ne impună ce trebuie să credem şi ce nu, ţinându-ne la un nivel mediocru de credinţă. Într-un anumit fel, Bisericile instituţionale sunt ca unii părinţi naturali, care au o metodă de educaţie greşită. La un moment dat, aceştia încearcă să impună copiilor lor, care au crescut şi au devenit maturi, ceea ce ei trebuie să creadă cu toate că poate copii, nu pot să creadă decât liber, adică numai cea ce experimentează personal şi ceea ce rezultă din căutările lor proprii. Impunerea credinţei se practică pe multe planuri, dar viaţa în comunităţile creştine ar trebui să fie doar un cadru care să dea posibilitatea fiecărui individ să experimenteze, în mod personal, credinţa creştină. Părinţii şi comunităţile creştine ne pot orienta corect sau poate câte odată greşit, dar scopul lor autentic nu poate fi decât unul singur şi anume acela de a ne permite să îl cunoaştem personal pe Dumnezeu.

   Cea mai importantă parte a credinţei noastre se întâmplă în interiorul nostru, în conştiinţa noastră în ascensiunea noastră către înălţimile spirituale. Pe acest drum nu ne putem lăsa împiedicaţi de nimeni şi de nimic. Chiar cei mai bine intenţionaţi ne pot încetini drumul, dacă învăţătura lor nu este una cu adevărat duhovnicească, ci este bazată doar pe obligativitatea unor reguli, tradiţii, doctrine şi dogme creştine. Fiecare crede că ştie mai bine decât noi, ce trebuie să facem şi cum trebuie să ne comportăm chiar noi, fiecare încearcă să ne domine şi să ne impună modul său de a gândi. Chiar dacă intenţiile sunt bune, efectele pot fi devastatoare. Este important pe cine ne bazăm credinţa, pe învăţăturile oamenilor, pe doctrinele şi dogmele lor sau pe experienţa proprie cu Dumnezeu. O credinţă, care nu este bazată pe relaţia personală cu Isus, este slabă şi poate oricând să se năruie. Cei din jurul nostru ne iubesc, în felul lor, dar competiţia între oameni rămâne, atâta vreme cât încă natura noastră umană îşi mai spune cuvântul. Această concurenţă ascunsă, de multe ori foarte bine, ne poate face mult rău dacă nu parcurgem drumul nostru propriu în credinţa creştină, încercând fiecare să ajungem cât mai departe, în cunoaşterea şi înţelegerea lui Dumnezeu. Aceasta presupune câteodată chiar despărţirea de o instituţie bisericească sau alta sau poate chiar despărţirea de sistemul instituţional în ansamblul său, niciodată însă nu înseamnă despărţirea de oamenii lui Dumnezeu, indiferent de Bisericile instituţionale, din care aceştia fac parte şi chiar dacă aceştia nu fac parte din nici o instituţie bisericească. Adevărata dragoste creştină este posibilă numai între Creştinii regeneraţi spiritual, adică născuţi din nou.   

 

Instituţiile bisericeşti şi fiara din cartea Apocalipsa lui Ioan

 

   Eu nu vă spun să nu mergeţi în adunările voastre sau în Bisericile voastre locale, eu vă spun mergeţi dar priviţi-le cu alţi ochi, adică cu ochi duhovniceşti, nu doar lumeşti. Nu vă părăsiţi adunările voastre este un îndemn biblic, dar va veni o vreme când va trebuie să le abandonaţi, pentru a nu vă face părtaşi la păcatele lor. "Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: <<Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa lui Ioan 18; 4). Ea este "instituţia bisericească" în care se practică autoritatea omenească, în probleme spirituale şi în care se încearcă a se domina conştiinţele celor credincioşi. Când va trebui ieşit din ea? Vom vedea împreună, pe măsură ce istoria se va derula înaintea noastră. Am să vă ţin la curent cu ceea ce îmi permite Dumnezeu să înţeleg.

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Libertatea de a il alege pe Dumnezeu si impietrirea inimii   

 

Am scris eu oare, în articolul precedent, că Dumnezeu este nedrept și că salvează pe oricine dorește, în mod arbitrar, fără criterii, dar și că împietrește inima oricui dorește, și că astfel împiedică aceea persoană să fie salvată? Am afirmat cumva că Dumnezeu poate împietri inima unui om și astfel îl poate ține departe de credință, și că, după acest fapt, tot El îl azvârle apoi în iad, pentru a fi chinuit veșnic?...

 

(10. 05. 2015)

read more

 

 

Pacatul, vinovatia si responsabilitatea crestina   

 

Religia creștină, la fel ca multe alte religiii, este un fenomen complex care nu se oferă cu ușurință celor credincioși, spre cunoaștere și spre înțelegere, în lipsa unor repere spirituale sigure. Reperele ne sunt necasare pentru a ne putea orienta și a da un sens credinței pe care o considerăm ca fiind și credința noastră. Să abordăm un prim reper... 

 

(21. 03. 2015)

read more

 

 

Multi sunt chemati dar putini sunt alesi   

 

Alegerea pe care Dumnezeu o face, încă înainte de întemeierea lumii, în ceea ce privește mântuirea celor credincioși și a celor credincioase este prezentată în multe texte biblice și existența acestei alegeri nu are cum să fie tăgăduită de nimeni. În același timp, datorită unor confuzii care apar și care sunt bazate pe posibile interpretări ale acelorași texte biblice, categoric nu există unitate de vederi în problema alegerii lui Dumnezeu și mai ales în ceea ce privește criteriile folosite de El, atunci când alege...  

 

(21. 12. 2014)

read more

 

 

In Hristos si in Biserica   

 

Isus (Iisus) a spus că acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, acolo este și El. (Matei 18; 20) De aici reprezentanții instituțiilor bisericești au tras concluzia greșită că Biserica se află numai acolo unde sunt mai mulți credincioși adunați la un loc, acordând mai multă importanță locului, ca realitate materială și nu Duhului. Aceasta este desigur o gravă eroare și nu este susținută de N.T. ba chiar este contrazisă de învățăturile lui Isus (Iisus). 

 

(11. 12. 2014)

read more

 

 

La om mantuirea este cu neputinta    

 

El a spus de multe ori că o credință personală în Dumnezeu este mântuitoare. ”Credința ta te-a mântuit” este probabil una dintre cele mai uzuale formule intrate în mentalul colectiv. (Luca 7; 50) Mântuit este o formulă biblică care are două înțelesuri, adică vindecat de boli și de asemenea salvat pentru veșnicie. Isus (Iisus) a folosit cuvântul mântuit în ambele sensuri. 

 

(05. 11. 2014)

read more