All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Judecata viitoare

 08. 08. 2013

Gabriel Baicu

  

       

În ceea ce privește Judecata viitoare, N.T. ne pune la dispoziție două grupuri de texte, care, cel puțin în aparență,  se contrazic între ele. N.T. nu este o carte precisă, ci una complexă, care conține în sine mai multe posibile interpretări. Iată primul grup de texte:

"25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

 26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

 27 „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume." (Ioan 11; 25-27)

 

"17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

 18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

 19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele." (Ioan 3; 17-19)

 

"36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." (Ioan 3; 36)

 

"10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

 11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”

 

"16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii."

 

Din toate textele de mai sus rezultă că judecata lui Dumnezeu are la bază credința noastră și în toate aceste texte faptele pe care omul le săvârșește nici măcar nu sunt pomenite. În Ioan 3; 18 ni se spune textual că ” Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, judecata nu se va face după faptele pe care le săvârșește sau nu o anumită persoană, ci se face după credința sau necredința acelei persoane în Isus (Iisus). Foarte bine, dar atunci se ridică o întrebare extrem de pertinentă și anume: De ce mai sunt reprezentanții altor religii judecați după faptele lor, dacă ei oricum au fost judecați doar pentru că nu au crezut și nu cred în Numele ”singurului Fiu al lui Dumnezeu?” Nu mai poate fi vorba de o judecată după fapte a reprezentanților altor religii sau a ateilor dacă aceștia au și fost judecați pentru necredința lor, căci o astfel de judecată ar fi cu totul inutilă. De ce ar fi inutilă? Pentru că persoanele respective au și fost judecate, prin necredința lor în Fiul lui Dumnezeu.

De ce mai înviază atunci aceștia pentru judecată, adică aceia sau acelea, care au și fost judecate? Dacă judecata este clară, ce fel de judecată mai poate fi aceea în care sentința s-a dat dinainte? Ar fi vorba doar despre un spectacol, dar de ce ar avea nevoie Dumnezeu despre un astfel de spectacol public? Dacă oamenii sunt deja morți, de ce mai are Dumnezeu nevoie să îi învieze, ca să îi mai omoare încă o dată? Dacă sufletele sunt nemuritoare, de ce au ele nevoie să se întoarcă în trup, înainte de a fi pedepsite cu distrugerea lor veșnică? Cineva ar putea spune că totul se face ca o mărturie pentru întregul univers, ca toți să vadă această judecată publică, în care cei judecați sunt condamnați dinainte. Judecata viitoare se va face pentru beneficiul îngerilor sau a altor ființe inteligente, din univers? Dar oare aceștia nu cunosc și nu văd realitatea de pe pământ?  După căderea din Cer a lui satan și atragerea unei treimi din îngeri, celelalte două treimi au rămas cu o urmă de îndoială, care trebuia risipită. Întrebarea din mintea îngerilor persistă; este oare Dumnezeu cu adevărat o ființă iubitoare sau satana avea dreptate, atunci când a susținut că El este un dictator? O treime din îngeri l-au crezut pe satana, dar două treimi nu l-au crezut, însă au rămas cu o îndoială. Cum se poate îndoi cineva, care l-a văzut pe Dumnezeu, că El este dragoste? De ce avea nevoie Dumnezeu să îl dea pe Fiul Său, Isus (Iisus) ca să moară pentru noi, pentru a demonstra că El este dragoste? Nu făcuse deja această demonstrație încă din veșnicii? A făcut Dumnezeu această demonstrație doar pentru om? Ce se întâmplă atunci cu atât de mulți oameni, membrii ai altor popoare decât cel evreu, care în V.T., nu au avut ocazia să experimenteze dragostea lui Dumnezeu, ci au experimentat doar duritatea Lui? Cui se adresează demonstrația faptului că Dumnezeu este dragoste? Oare numai aleșilor Săi? Cum pot însă aceștia să fie, în același timp, aleșii lui Dumnezeu și nepăsători pentru soarta altor oameni? Este dragostea lui Dumnezeu o demonstrație, deja făcută pentru toată lumea noastră și pentru tot universul? În ciuda sacrificiului, pe care l-a făcut, dându-l pe Fiul Său să moară pentru om, cum va putea Dumnezeu să demonstreze că El este dragoste, dacă va condamna miliarde de oameni la pedeapsa cu suferințe veșnice în iad și aceasta doar pentru că aceștia nu au crezut în Numele Fiului Său? Acești oameni nu vor fi judecați pentru relele pe care le-au făcut în viață, ci doar pentru că nu au crezut în Numele Fiului lui Dumnezeu și aceasta în cazul că au auzit acest Nume. Cu toate acestea, credința este un dar și dacă este așa, cum poate Dumnezeu să judece pe cineva la care El nu i-a dat darul credinței? Dumnezeu are dreptate să judece numai pe aceea sau acelea la care El le-a dat darul credinței și ei sau ele l-au respins. Pentru ceilalți, care nu au avut o revelație personală, nu li se poate cere să creadă, din capul lor în Dumnezeu, deoarece Isus (Iisus) a spus că nimeni nu poate veni la Dumnezeu din capul său. (Ioan 6; 44)

De fapt, în firea lor pământească, oamenii nici măcar nu pot să țină principiile lui Dumnezeu și N.T. ne spune acest lucru, în mod clar:

"5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.

 6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

 7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună." (Romani 8; 5-7)

 

Dacă prin firea lor pământească, oamenii nu pot să țină principiile lui Dumnezeu, de ce mai sunt atunci judecați după faptele lor, căci faptele nici unui om, ne renăscut spiritual, nu se pot ridica la standardul cerut de Dumnezeu. Ce se întâmplă cu oamenii care nu au făcut fapte grave, chiar dacă nu au fost perfecți sau sfinți, dar care nici nu au crezut în numele Fiului lui Dumnezeu? Ei au fost judecați pentru necredința lor și vor fi pedepsiți chiar dacă nu au făcut nimic rău, cu adevărat, conform textului biblic citat. Chiar dacă au fost, de exemplu călugări Budiști, Hinduiști sau Jainiști, din care unii nu ar omorî nici o muscă, totuși ei vor fi judecați și condamnați la iadul veșnic, căci nu au crezut în Numele Fiului lui Dumnezeu, aceasta în cazul că au auzit de acest nume? Dar dacă nici măcar nu au auzit, atunci ce vină mai au? Unii ar spune că unele urme de egoism ar justifica condamnarea lor. Numai că aceasta ar însemna ca ei să fie judecați după fapte nu după credință. Fără îndoială că religia creștină este o credință extrem de elitistă. După cum ne spune N.T., în interpretarea doctrinelor și dogmelor Bisericilor instituționale, marea majoritate a omenirii, miliarde de oameni, se vor chinui în iad și numai o mână de aleși vor beneficia de raiul veșnic, în care vor asculta fără să crâcnească de Dumnezeu. Aceasta este imaginea îngrozitoare pe care Bisericile instituționale o zugrăvesc despre Dumnezeu și despre lumea în care trăim. Este o imagină complet falsă. Dacă Dumnezeu este dragoste, așa cum ne spune N.T., El nu poate proceda în acest mod sau dacă va proceda astfel, atunci El nu este dragoste, este altceva, care ar trebui să ne dea mult de gândit. După mine, Dumnezeu este dragoste, spun aceasta bazându-mă pe textele N.T., dar imaginea despre El, construită de instituțiile bisericești, este înfiorătoare. Iadul este moartea a doua, după cum ne spune fără echivoc cartea Apocalipsa lui Ioan, este moartea care oricum este specifică naturii umane, dar nu poate fi chinul veșnic, căci dacă ar fi așa ceva, atunci Dumnezeu nu este dragoste este un Stăpân absolut care vrea să domine, prin puterea Sa întregul univers.

”Moartea a doua, plata păcatului, este despărţirea definitivă şi totală de Dumnezeu, dispariţia veşnică, de unde nu există întoarcere. Conceptul apare foarte clar în Apocalips 20,5.6: „Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de prima înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” Aici sunt descrise cele două învieri de la începutul şi sfârşitul celor o mie de ani. Cei care înviază la începutul celor o mie de ani vor trăi veşnic, iar cei care înviază la sfârşitul celor o mie de ani vor avea parte de moartea a doua, adică moartea veşnică.”  

"4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

 5 Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

 6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani."

 7 Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat

 8 şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

 9 Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.

10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc." (Apocalipsa lui Ioan 20; 4-15)

 

Ce deosebire uriașă între minciunile pe care ni le spun cele mai multe Biserici instituționale și între textul de mai sus. Ei susțin că există un loc unde oamenii vor fi chinuiți, împreună cu satana, pentru întreaga veșnicie. Se găsesc, din ce în ce mai multe persoane, care ne povestesc ce au văzut ei în călătoria lor în iad, dar fiecare povestește altceva decât ceilalți. Textul menționat ne spune că diavolul, care îi înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este de asemenea și fiara și prorocul mincinos. Ei vor fi munciți zi și noapte în veci vecilor. Pe de altă parte, toți ceilalți oameni, au fost judecați după faptele lor și nu după credință și au fost aruncați în iazul de foc, care, este de notat, nu este un chin veșnic, ci este moartea a doua. Or este moartea a doua, adică moarte, ori este viață veșnică în iad? Ca să fi chinuit sau torturat, trebuie mai întâi să trăiești și ca să fi torturat veșnic, cum ne spun cei care îl transformă pe Dumnezeu într-un tiran, poate, în mod inconștient, trebuie să trăiești veșnic. N.T. ne vorbește despre moartea a doua și nu despre chinuri veșnice în iad. Pe cine să credem atunci, ceea ce scrie în Biblie sau ceea ce ne spun Bisericile instituționale, prin reprezentanții lor sau ceea ce încearcă să ne convingă tot felul de amatori care cred că dacă mint, în legătură cu iadul, fac un serviciu lui Dumnezeu? Eu zic să mergem pe mâna Bibliei, chiar dacă multe dintre textele ei se contrazic între ele, căci dacă citim Scripturile, cu adevărat inspirați de Duhul lui Dumnezeu vom înțelege mesajul lor ascuns sub ”tone” de intervenții umane.

De ce afirm că textele Bibliei se contrazic între ele? În cazul de față, deoarece în anumite locuri ni se spune că oamenii sunt judecați după credința sau necredința lor în Fiul lui Dumnezeu și în alte locuri, de exemplu în textul din apocalipsa lui Ioan cap. 20; 12-13, ni se spune că oamenii sunt judecați după faptele lor. Cum poate fi cineva judecat, conform standardelor lui Dumnezeu, după faptele sale, dacă N.T. ne spune clar că nimeni, în natura sa umană, nu poate să nu păcătuiască? Numai aceia sau acelea, care sunt născuți din nou și care nu mai trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci care trăiesc după îndemnurile Duhului Sfânt, pot să nu mai păcătuiască.

"16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

 17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

 18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege." (Galateni 5; 16-18)

 

Judecata unora care nu au fost conduși de către Duhul Sfânt este inutilă, căci ei oricum nu aveau cum să nu păcătuiască, în natura lor. Ei vor putea desigur să fie judecați conform legilor societăților în care au trăit, dacă au săvârșit fapte reprobabile și au scăpat de judecata acestora, dar ce se va întâmpla cu aceia sau acelea, care au respecta aceste legi, de exemplu budiștii, vor fi ei mântuiți pentru acest fapt? Vor fi oare mântuiți toți aceia, care în firea lor pământească au respectat legile din societățile lor, chiar dacă nu au crezut că Isus (Iisus) este Fiul lui Dumnezeu? Dacă da, pe ce bază? Dacă ei nu au fost născuți din nou, așa cum ne cere Isus (Iisus) în Ioan cap. 3; 3-6, cum pot ei să vadă sau să intre în Împărăția lui Dumnezeu? Se va îndura Isus (Iisus) de ei, în ultimul moment? De ce nu?

În orice caz principiul judecării după fapte se găsește și în alte texte biblice și acest principiu contrazice ideea de judecată, care bazează doar pe credința sau necredința în Isus (Iisus). Iată un exemplu:

"31 Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.

 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;

 33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

 34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

 35 Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;

 36 am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”

 37 Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

 38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?

 39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”

 40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

 41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

 42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;

 43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”

 44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”

 45 Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică." (Matei 25; 31-46)

 

 În acest text ni se spune clar că judecata se va face după fapte și nu doar după declararea verbală a credinței. Desigur că cei care au o credință autentică vor face și fapte vrednice de credința lor, căci, așa cu ne spune apostolul Iacov, credința fără fapte este moartă.

"17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”

 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

 20 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?

 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

 22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.

 23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”

 24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

 25 Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

 26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă." (Iacov 2; 17-26)

 

Cum vom fi deci judecați, după credință sau după fapte? Desigur că pentru un om credincios credința și faptele sale sunt strâns legate și faptele sale reflectă credința sa. Dar pentru un om necredincios, care face numai fapte bune, care ascultă de conștiința sa, poate să fie mântuit sau mântuită? Poate un om necredincios să facă numai fapte bune sau poate să aibă o conștiință a dreptății fără să fie credincios? Poate un om să fie milos din firea sa sau, așa cum ne spune apostolul Pavel, nimic bun nu locuiește în oameni? (Romani 7; 18) Aici părerile vor fi împărțite, dar eu consider că și atunci când un om cinstit și corect face numai fapte bune și aceasta fără să fie credincios sau credincioasă, chiar și atunci, el sau ea, nu se pot ridica la înălțimea standardului lui Dumnezeu, adică înălțimea staturii plinătății lui Hristos, ci ei rămân la un standard uman. (Efeseni 4; 13) Pe de altă parte și dracii cred și se înfioară și credința care nu este urmată de nașterea din nou, nu este una mântuitoare, așa cum nu a fost mântuitoare nici pentru draci. În orice caz, noi vom fi judecați după măsura credinței noastre și aceasta ne va pierde sau ne va salva. Isus (Iisus) a spus femeii, care avea probleme de sănătate că ea a fost mântuită de credința ei. (Luca 8; 48) Credința însă, fără dragoste, este moartă și nu are valoare mântuitoare și apostolul Pavel ne spune că o credință puternică, care nu este însoțită de dragoste nu înseamnă nimic, deci, aș spune eu, nu duce la nimic. (1 Corinteni 13; 2) Faptele iubirii spirituale sunt măsura credinței noastre și concilierea textelor biblice trebuie făcută în acest fel. Noi vom fi judecați după credință, adică după amploarea acestei credințe și amploarea acestei credințe este dată de puterea noastră de a iubi spiritual. Dacă această credință nu produce nici un fel de roade, vizibile în faptele noastre, credința noastră este inutilă. Nu vom fi judecați pentru faptele făcute fără credință, căci am fost judecați pentru necredință, dar vom fi judecați pentru credința fără fapte sau pentru faptele care contrazic credința noastră, dar numai dacă nu vom fi iertați pentru ele. Dacă un om credincios săvârșește fapte contrare credinței sale, credința sa îi va fi de ajuns ca să fie mântuit? Credința fără fapte este moartă, dar faptele pot omorî credința? Cum poate o persoană să meargă în iad, înainte să fie judecată și ce se întâmplă cu sufletele morților, înainte ca acestea să fie supuse judecății viitoare? Cei care nu au crezut au și fost judecați, dar cei care au crezut, vor mai fi judecați pentru greșelile lor, chiar dacă și-au cerut iertare? Vor fi oameni care nu vor fi iertați de Dumnezeu, pentru că au repetat prea mult greșelile lor? Isus (Iisus) a spus că toate păcatele vor fi iertate oamenilor, în afară de hula împotriva Duhului Sfânt. (Matei 12; 31) Oare numai aceia sau acelea care au săvârșit o hulă împotriva Duhului Sfânt nu vor fi iertați și toți ceilalți vor fi iertați și, pentru credința lor, nu vor mai fi judecați pentru faptele lor greșite, chiar repetate? Înseamnă aceasta că între fapte și credință, ceea ce este determinantă, pentru judecată, este totuși credința? La cine deci se referă textul din cartea Apocalipsa lui Ioan, care ne spune că morții vor fi judecați pentru faptele lor, se referă numai la Necreștini sau se referă și la Creștini? Toate aceste întrebări și multe altele sunt determinate de imprecizia textelor Bibliei și creează confuzii, prin aceea că generează contradicții reale sau aparente. De aceea avem cu toții nevoie să fim luminați direct, în conștiințele noastre atunci când citim Biblia și nu trebuie să urmăm orbește doctrinele și dogmele Bisericilor instituționale, care se contrazic între ele.

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Relaţia personală cu Dumnezeu   

 

Este necesar ca, fiecare din noi, să stabilim propria noastră relaţie personală cu Dumnezeu. Nici chiar Biblia nu poate fi înţeleasă, în spiritul ei, de către aceia care nu au Duhul lui Cristos. În mod special, scrierile N.T. nu pot fi înţelese cu o înţelepciune omenească, căci ele trebuiesc judecate duhovnicesc. (1 Corinteni 2; 12-13) Cine nu are Duhul lui Cristos nu poate înţelege N.T. corect şi această afirmaţie explică de ce foarte mulţi Creştini se rătăcesc spiritual, cu Biblia în mână...

 

(20. 11. 2012)

read more 

 

 

Intoleranţa religioasă în Creştinism   

 

Eu nu pot să spun cu siguranţă absolută dacă cea mai bună variantă de botez în apă este cea a copiilor sau cea a adulţilor, dar pot să spun cu siguranţă că trebuie să respectăm convingerile fiecăruia, în această privinţă şi în toate celelalte aspecte ale vieţii spirituale. Credinţa creştină se bazează pe convingeri proprii şi nu pe „adevăruri absolute.” Desigur că pentru orice Creştin faptul că Isus (Iisus) este Calea, Adevărul şi Viaţa este un adevăr cu valoarea absolută...

 

(20. 06. 2012)

read more

 

Cine poate să nu mai păcătuiască?   

 

Nici un om pe pământ nu poate să nu mai păcătuiască atâta vreme cât încă este motivat de natura sa umană. De ce? Pentru că fiecare om este păcătos, în ochii lui Dumnezeu, tocmai datorită naturii sale umane. Păcatul locuieşte în noi, în genele noastre, în structura noastră ceea mai profundă. Nu este vorba aici de marile păcate, de infracţiuni, de la care fiinţa umană se poate abţine chiar şi atunci când este dinamizat de natura specific umană...

 

(01. 06. 2012)

read more 

 

Textul de bază pentru botezul în apă la maturitate   

 

Evanghelia după Marcu se termină în textele cele mai apropiate de original, în primele manuscrise, la cap 16 cu versetul 8 şi versetele de la 9-20, care conţin celebrul fundament al tuturor confesiunilor Neo-protestante, adică versetul de la cap. 16 cu 16, este o adăugire ulterioară ne autentică. „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” (Marcu 16; 16)...  

 

(22. 05. 2012)

 

read more

 

Întoarcerea la Cristos   

 

Eu propovăduiesc întoarcerea la Cristos, nu doar la Biblie şi nu doar la primele comunităţi creştine, aşa numita Biserică apostolică. De ce? Am constatat că este nevoie de o continuare a Reformei, pe linia marilor reformatori ai Creştinismului, dar ducând Reforma lor mai departe, ceea ce însemnă întorcerea cu totul la original adică la Isus (Iisus)...  

 

(18. 05. 2012)

 

read more

 

 

Este mai ferice să dai decât să primeşti   

 

Ce fel de Dumnezeu avem? Este unul care consideră că „a da” este mai mulţumitor decât a primi. (Faptele Apostolilor 20: 35) De aici se pot trage o multitudine de concluzii. În primul rând, imaginea conform căreia Dumnezeu este un stăpân absolut, care solicită de la noi o ascultare oarbă, se dovedeşte, o dată în plus, a fi una falsă. Dumnezeu nu aşteaptă de la noi să îi dăm nimic, ci doreşte ca El să ne dea nouă comorile sale de înţelepciune şi cunoaştere...  

 

(12. 05. 2012)

read more

 

Asemănări şi deosebiri  între B.S.U. şi Biserica Adventistă   

 

Biserica Spirituală Unică este o entitate spirituală şi nu instituţională în timp ce Biserica Adventistă este organizată ca şi o instituţie bisericească, care are o anumită interpretare a Bibliei, care trebuie adoptată, în mod obligatoriu, de membrii ei. Biserica Spirituală Unică, sau Biserica celor născuţi din nou, sau Biserica celor născuţi din Spirit, denumirile sunt echivalente, este formată din toţi membrii născuţi din nou, din toate Bisericile instituţionale, adică din toate confesiunile creştine care se află într-o legătură personală cu Cristos şi care sunt scrişi în cartea vieţii încă de la întemeierea lumii. (Ioan 3; 3,5; Apocalipsa lui Ioan 17; 8) 

 

(11. 07. 2012)

read more

 

Mântuirea vine prin credinţă şi nu prin momentul botezului în apă   

 

În viziunea mea, ambele forme de botez în apă, adică atât botezul în apă al copiilor cât şi botezul în apă al maturilor este în egală măsură valabil. Ceea ce susţin eu, în baza Bibliei, este că momentul la care se înfăptuieşte botezul în apă nu are nici un fel de importanţă din punctul de vedere al mântuirii. Fie că suntem botezaţi ca şi copilaşi, fie că suntem botezaţi la maturitate avem, în egală măsură şansa de a fi mântuiţi. Nu aceasta face deosebirea între Creştini, ci naşterea din nou...  

 

(06. 05. 2012)

read more

 

Mântuirea prin credinţă şi dragoste   

 

Isus (Iisus) a murit pentru noi pe cruce. Ce înseamnă aceasta? El s-a sacrificat în locul nostru şi în beneficiul nostru, de bună voie, pentru...... Pentru ce? Aceasta este marea întrebare, ce dobândim în urma sacrificiului său. Dobândim o îndreptăţire, un har, care nu este condiţionat de credinţa noastră, dar care devine eficient pentru noi atunci când credem în acest har...  

 

(23. 02. 2012)

read more

 

O nouă reformă a Creştinismului   

 

Această reformă presupune înlocuirea autorităţii instituţionale cu principiul dragostei creştine care este exact opusul acestui tip de autoritate, cea de care beneficiază Bisericile instituţionale. Cu alte cuvinte, instituţiile bisericeşti ca atare nu vor dispare dar vor fi socotite, din ce în ce mai mult, ca un factor secundar pentru mântuirea omului. Factorul principal este însăşi Dumnezeu şi El trebuie să ocupe locul principal în viaţa credinciosului şi nu Bisericile instituţionale... 

 

(18. 02. 2012)

read more

 

Necesitatea şi strategia unei revoluţii spirituale   

 

În România cetăţenii sunt în plină desfăşurare a unei revoluţii sociale dar pentru ca aceasta să reuşească şi să îşi atingă obiectivele aşteptate este nevoie ca ea să fie dublată de o revoluţie spirituală, care să producă o profundă schimbare de mentalitate. Realizarea unei astfel de mişcări se poate baza pe o strategie în câteva puncte, pe care o voi expune în continuare...  

 

(16. 02. 2012)

read more

 

Despre unicitatea Bisericii lui Dumnezeu   

 

Cu toate că existenţa unei singure Biserici a lui Dumnezeu este un adevăr foarte bine demonstrat în Biblie, nu se poate accepta principiul unicităţii Bisericii lui Dumnezeu până nu acceptăm valabilitatea botezului în apă al copiilor mici. De ce? Aceasta deoarece, în caz contrar, am cere tuturor Creştinilor să se boteze la maturitate, iar în cazul, cel mai probabil, că acest lucru nu se va întâmpla, mulţi Creştini şi nu doar Ortodocşii, ar rămâne pe dinafară...  

 

(01. 06. 2012)

read more

 

 

Unde se duc fraţii noştri?   

 

Aceasta este o întrebare ne pusă, în mod frecvent. Credem că suntem pe drumul cel bun deoarece aparţinem de o denominaţiune Neo-protestantă şi dacă alţii nu sunt în aceeaşi barcă cu noi, cu atât mai rău pentru ei. Dacă ar fi dorit, ar fi părăsit şi ei, aşa cum am făcut noi, instituţia bisericească, în care s-au născut şi ni s-ar fi alăturat nouă devenind astfel ‚pocăiţi’ şi dobândind şansa vieţii veşnice. Altfel nu se poate...  

 

(05. 02. 2012)

read more

 

Mesaj al autorului: În căutarea adevăratei Biserici a Lui Dumnezeu   

 

În condiţiile în care există atât de multe confesiuni creştine întrebarea „Care este adevărata Biserică a lui Dumnezeu?” este complet justificată. Fiecare Biserică pretinde despre sine că este ceea adevărată şi că doctrina ei este ceea corectă şi afirmă că toate celelalte doctrine creştine conţin greşeli...  

 

(03. 02. 2012)

 

read more

 

Stăpânitorul acestei lumi este Satana   

 

Diavolul există și este cu mult mai puternic decât credem noi. Este dumnezeul acestei lumi, nu este un amărât de înger care fuge dintr-o parte în alta pe fața pământului. Diavolul a înconjurat lumea noastră cu un glob invizibil constituit din minciuni și ipocrizie și pentru a străpunge această mantie nevăzută avem nevoie de o chemare personală din partea Tatălui ceresc...

 

(26. 10. 2016)

read more

 

Isus (Iisus) model uman exemplar 

 

În conformitate cu textele din N.T. atunci când a trăit pe pământ Isus (Iisus) a fost o Persoană care impresiona prin caracterul Său. Un adevărat iubitor de oameni care făcea numai bine celor din jurul Său și care dorea salvarea celor păcătoși. Atunci când am luat primul contact cu învățăturile Sale mi-a plăcut personalitatea lui Isus (Iisus) care rezulta din dragostea Lui față de oameni....

 

(23. 09. 2016)

read more

 

 

Credinta personala si stiinta confesiunilor crestine   

 

Avem doar două variante pentru care credem în Dumnezeu. Prima este frica de a nu fi pedepsiți cu iadul veșnic dacă nu credem și a doua este dragostea pe care un Dumnezeu atotputernic ne-o poartă fiecăruia dintre noi în mod individual. Cele două variante sunt diametral opuse și generează două teologii foarte diferite. Prima teologie se bazează pe dogme și doctrine obligatorii care înlocuiesc Legea din V.T. cu o lege nouă tot atât de ineficientă ca și cea veche...

 

(13. 08. 2016)

read more

 

 

Credinta religioasa si continutul ei   

 

Credința nu înseamnă doar să credem că există Dumnezeu și tot atât de important este și ceea ce credem despre El. Conținutul credinței noastre determină modul în care practicăm această credință. Putem să credem că Dumnezeu există și cu toate acestea să avem o imagine deformată despre El dar tocmai această imagine determină dacă vom fi sau nu mântuiți...

 

(18. 06. 2016)

 

read more

 

 

Adevarul vă va face liberi   

 

Bisericile instituționale sunt prima treaptă pe calea către salvarea sufletelor și toți credincioșii trec în mod obișnuit prin această etapă. Cu toate acestea ele nu sunt și ultima treaptă a creșterii spirituale individuale ci sunt doar o treaptă primară. Ce învățăm în Bisericile instituționale este un fel de învățătură care echivalează cu studiul claselor primare în școală dar până la o pregătire superioară este o distanță apreciabilă...

 

(21. 04. 2016)

read more

 

 

Anticristul poate sa fie oprit   

 

Foarte mulți oameni credincioși așteaptă să vină Anticristul pentru că venirea lui este o profeție biblică. Ei se gândesc anxios că vor trebui să îndure suferințe îngrozitoare când va veni acesta dacă nu se vor închina înaintea lui și dacă vor avea aceeași atitudine demnă ca și prietenii profetului Daniel în fața împăratului Nebucadnețar. (Daniel 3; 1-28) Înainte de venirea lui Anticrist oamenii așteaptă de asemenea să primească ”semnul fiarei” pe mână sau pe frunte conform cărții Apocalipsa din Biblie. (Apocalipsa 13; 16)...

 

(09. 03. 2016)

read more

 

 

Laicitate, spiritualitate si societate   

 

Credința creștină la fel ca orice credință religioasă poate să fie foarte utilă creșterii spirituale a fiecărui individ uman. Prin ea oamenii pot să regăsească speranța și temeiul bunătății. În același timp credința creștină la fel ca oricare altă credință religioasă o dată pătrunsă în spațiul public se denaturează și poate să devină foarte periculoasă...

 

(30. 01. 2016)

 

read more

 

 

Religia crestina in lumea de astazi   

 

Pentru a clarifica afirmația că România este o țară creștină, afirmație trâmbițată de unii propagandiști care se pretind a fi vocea tradiției și apărători ai credinței creștine trebuie să pornim de la o anumită premisă. România nu este singura țară de pe planetă unde se promovează Creștinismul și poporul român nu monopolizează în nici un fel învățăturile lui Isus (Iisus) care a spus că evanghelia trebuie propovăduită până la marginile pământului, adică tuturor popoarelor lumii.... 

 

(29. 12. 2015)

read more

 

 

Fanatismul religios   

 

O credință religioasă foarte puternică poate duce la intoleranță atunci când întâlnește o altă credință religioasă la fel de puternică. Pentru un om care se angajează total într-o credință religioasă intoleranța față de alte religii este o tendință naturală. Un astfel de om credincios însă ar trebui să aibă înclinații spirituale care să depășească tendințele sale naturale și dacă se întâmplă așa atunci intoleranța dispare din perspectivă. Când însă cei credincioși se agață de credința lor și și-o reprezintă exclusiv prin prisma naturii lor umane, ne-renăscute spiritual, atunci religia lor poare să devină o armă cu care să fie ”măturați” membrii altor religii...

 

(15. 12. 2015)

 

read more

 

 

Crestinii si Crestinismul divizat   

 

Deseori, în ultima perioadă de timp, am fost întrebat de ce religie sunt și răspunsul a fost, cum este de la sine înțeles, mereu același, sunt Creștin. Din nefericire, aceasta a devenit o religie inacceptabilă pentru timpurile noastre. Când am răspuns că sunt Creștin se pare că nimeni nu a înțeles de ce religie sunt. ”Nu se poate să fii numai Creștin mi-au spus ei sau ele, nu există așa ceva. Trebuie să fii ori Ortodox ori Catolic, Protestant sau Neo-protestant, altfel nu se poate, numai Creștin nu se poate.” ”De ce nu se poate?”... 

 

(26. 10. 2015)

read more

 

 

Calea ingusta care duce la viata   

 

Puritatea doctrinară și puritatea morală sunt două lucruri foarte diferite. Din nefericire mulți Creștini le confundă între ele și consideră că dacă este cineva mai fidel unei anumite doctrine creștine cu atât este mai pur din punct de vedere moral în ochii lui Dumnezeu. Este o eroare capitală deoarece a fi buni Creștini nu înseamnă să respectăm o anumită doctrină creștină ”cu sfințenie” ci înseamnă să ne putem iubi chiar și ”vrășmașul” doctrinar deci și pe acela care înțelege Creștinismul altfel decât noi.... 

 

(21. 09. 2015)

read more

 

 

Postul crestin   

 

Unele Biserici instituționale au denaturat practicarea Creștinismului așa cum a fost acesta indicat de Isus (Iisus). Ele au înlocuit învățăturile Mântuitorului cu tradiția lor adică cu tot felul de ritualuri care țin loc de o autentică practică creștină. Astfel postul a devenit un surogat prin care se înlocuiesc alte valori cum ar fi generozitatea, sacrificiul de sine, cinstea, interesul pentru aproapele nostru, dragostea creștină. Nu se înlocuiesc în sensul că acele valori sunt contrazise, ci prin faptul că ele sunt puse în umbră, în plan secundar. Postul este socotit ca fiind esențial pentru mântuire și nu este de loc așa, dacă avem în vedere învățăturile lui Isus (Iisus) consemnate de N.T.... 

 

(18. 07. 2015)

read more

 

 

Chipul si asemanarea lui Dumnezeu   

 

Toate doctrinele Bisericilor instituționale sunt imperfecte și mărginite în capacitatea lor de a îl cuprinde în înțelegerea lor pe Dumnezeu. Nici o organizație religioasă nu are capacitatea de a îl reflecta pe Dumnezeu în frumusețea caracterului Său. Numai omul credincios ca ființă individuală este oglinda lui Dumnezeu și numai sufletul omului angajat în propriul său parcurs spiritual poate percepe dimensiunea dragostei Lui. Afirmațiile pot să pară șocante și de aceea încerc să le explic și să le nuanțez. Dumnezeu este o Ființă care stă la fundamentul oricărei ființe, o Ființă dătătoare de ființă, o Realitate care depășește orice imaginație umană.... 

 

(05. 07. 2015)

read more

 

Natura divina din om   

 

Atunci când ne naștem nu suntem numai carne păcătoasă, avem în noi imaginea lui Dumnezeu, deoarece am fost făcuți după chipul și asemănarea Lui. Nu ne-am pierdut cu totul asemănarea cu Dumnezeu, datorită păcatului originar, așa cum ne informează Bisericile instituționale și mai bine spus așa cum ne dezinformează sau ne induc în eroare acestea. Este o inacceptabilă absurditate....

 

(12. 06. 2015)

read more

 

 

Libertatea de a il alege pe Dumnezeu si impietrirea inimii   

 

Am scris eu oare, în articolul precedent, că Dumnezeu este nedrept și că salvează pe oricine dorește, în mod arbitrar, fără criterii, dar și că împietrește inima oricui dorește, și că astfel împiedică aceea persoană să fie salvată? Am afirmat cumva că Dumnezeu poate împietri inima unui om și astfel îl poate ține departe de credință, și că, după acest fapt, tot El îl azvârle apoi în iad, pentru a fi chinuit veșnic?...

 

(10. 05. 2015)

read more

 

 

Pacatul, vinovatia si responsabilitatea crestina   

 

Religia creștină, la fel ca multe alte religiii, este un fenomen complex care nu se oferă cu ușurință celor credincioși, spre cunoaștere și spre înțelegere, în lipsa unor repere spirituale sigure. Reperele ne sunt necasare pentru a ne putea orienta și a da un sens credinței pe care o considerăm ca fiind și credința noastră. Să abordăm un prim reper... 

 

(21. 03. 2015)

read more

 

Multi sunt chemati dar putini sunt alesi   

 

Alegerea pe care Dumnezeu o face, încă înainte de întemeierea lumii, în ceea ce privește mântuirea celor credincioși și a celor credincioase este prezentată în multe texte biblice și existența acestei alegeri nu are cum să fie tăgăduită de nimeni. În același timp, datorită unor confuzii care apar și care sunt bazate pe posibile interpretări ale acelorași texte biblice, categoric nu există unitate de vederi în problema alegerii lui Dumnezeu și mai ales în ceea ce privește criteriile folosite de El, atunci când alege...  

 

(21. 12. 2014)

read more