All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Numai Dumnezeu iartă păcatele

 11. 07. 2012

Gabriel Baicu

                 

În ceea ce priveşte problema puterii oamenilor de a ierta păcatele altor oameni, N.T. ne furnizează două relatări foarte diferite. Una dintre acestea se află în evanghelia după Matei în cap. 16, iar ceea de a două se găseşte în Evanghelia după Ioan, la cap. 20. Iată ce ne spune textul din Matei:

 

"17 Isus (Iisus) a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

 18 Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

 19 Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

 20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul." (Matei 16; 17-19)

 

Iată ce ne spune şi textul din Ioan:

 

"22 După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!

 23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute." (Ioan 20; 22-23)

 

Problema dezbătută aici este una esenţială pentru analiza legitimităţii biblice a instituţiilor bisericeşti. De ce sunt aceste două texte complet diferite şi contradictorii? Ele sunt singurele texte unde ni se spune că Isus (Iisus) ar fi dat ucenicilor Săi puterea de a lega şi a dezlega păcatele. Problema este că aceste texte nu se potrivesc între ele, ba chiar se contrazic. În primul rând, acţiunea consemnată în textul din Matei se petrece înainte de răstignirea lui Isus (Iisus), iar faptele relatate de Ioan se întâmplă după răstignire. În al doilea, rând locul unde se petrec faptele este diferit. În primul text este vorba de Cezarea lui Filip şi în cazul celui de al doilea este vorba despre locul unde erau adunaţi ucenicii, după răstignirea lui Isus (Iisus), probabil undeva în Ierusalim. Contradicţia cea mai importantă însă este în legătură cu persoanele cărora se spune că Isus (Iisus) le-ar fi dat puterea de a lega şi dezlega păcatele. În textul din Matei este vorba despre Petru şi în textul din Ioan este vorba despre toţi ucenicii lui Isus (Iisus). Prin urmare, în evanghelia după Ioan nu doar Petru primeşte puterea de a lega şi dezlega păcatele, ci toţi ucenici, deci şi toţi care urmau să devină ucenici. Dacă în evanghelia după Matei se spune că descoperirea calităţii lui Isus (Iisus), aceea de a fi Fiul lui Dumnezeu a fost făcută de Petru, prin Duhul Sfânt şi acest fapt a contat pentru ca lui Petru să îi fie încredinţate cheile Împărăţiei Cerurilor şi puterea de a lega şi dezlega păcatele, în evanghelia după Ioan se spune că Isus (Iisus) a suflat Duhul Sfânt asupra ucenicilor şi lor, adică tuturor ucenicilor Săi, le-a acordat această calitate de a lega şi dezlega păcatele.

 

Diferenţa de mesaj între cele două texte, citate mai sus, este ca „de la cer la pământ.” Din primul text, cel din Matei, s-ar putea înţelege că Petru a dobândit un statut aparte şi că toţi urmaşii săi păstrează acest statut. Când mă refer la urmaşii lui Petru îmi îndrept desigur atenţia către episcopii Romei, care sunt consideraţi a fi aceşti urmaţi. Nu sunt numai ei urmaşii lui Petru ci toţi cei care păstrează  sistemul religios ierarhic bazat pe aşa zisa autoritate conferită lui Petru, de a lega şi dezlega păcatele. Este vorba aici despre bazele instituţionalismului bisericesc, căreia eu îi contest legitimitatea autorităţii, exercitată asupra conştiinţelor individuale a celor credincioşi, autoritate pe care pretinde că a primit-o moştenire de la Petru. În textul din Ioan ni se spune că toţi aceia care primesc Duhul Sfânt de la Isus (Iisus), Creştinii din toate timpurile, au aceeaşi autoritate, despre care pretind că o au numai instituţiile bisericeşti. Cu alte cuvinte, atributele Creştinilor născuţi din nou, sunt aceleaşi la toţi, fără deosebire dacă aceştia deţin funcţii bisericeşti sau nu sau dacă fac parte din vre-o Biserică instituţională sau nu. Aici nu este vorba de faptul că singura autoritate spirituală este aceea fondată pe misiunea lui Petru şi pe tradiţia creată pe baza acestei misiuni, ci este vorba despre faptul că toţi ucenicii lui Isus (Iisus), cei din trecut,   cei din prezent şi cei din viitor, în momentul când primesc Duhul Sfânt de la El, toţi au aceeaşi autoritate spirituală, dar nu asupra altor oameni, ci chiar asupra lor. În ceea ce îl priveşte pe Petru El a primit o misiune din partea lui Isus (Iisus), dar nu bazată pe autoritate, ci pe dragoste.

 

"15 După ce au prânzit, Isus (Iisus) a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus (Iisus) i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”

 16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus (Iisus) i-a zis: „Paşte oiţele Mele.”

 17 A treia oară i-a zis Isus (Iisus): „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus (Iisus) i-a zis: „Paşte oile Mele!" (Ioan 21; 15-17)

 

Petru nu a primit nici o autoritate specială din partea lui Isus (Iisus) şi nici competenţa dată lui în mod personal de a lega şi dezlega păcatele, după cum ne arată Ioan. Petru a primit o misiune pe care în fapt o aveau toţi apostolii şi anume aceea de a avea grijă de „turma” lui Cristos. Nu doar Petru a „păstorit” spiritual pe cei credincioşi, dar în egală măsură acest lucru a fost făcut de Iacov, de Ioan, de Pavel şi de ceilalţi apostoli. Iacov s-a ocupat de adunările din Ierusalim şi Petru de cele din Roma. Totuşi în Roma, Pavel a avut o contribuţie determinantă, la dezvoltarea acelor comunităţi.

 

Este adevărat că în textul despre care eu consider că nu are probabil un corespondent în afirmaţiile făcute cu adevărat de Isus (Iisus) şi anume textul din Matei 16; 19, şi care este un adaus ulterior, atribuit Lui, se precizează că El a spus că El însuşi îşi va clădi Biserica Sa şi lucrul acesta este indiscutabil. Pe de altă parte, ceea ce contest eu nu este afirmaţia că El îşi va clădi Biserica Sa, ci afirmaţia că El îşi clădeşte Biserica Sa bazat pe „piatra” care este Petru, pe activitatea acestuia între Creştini şi nu pe activitatea şi misiunea Duhului Sfânt, în trecut, în prezent şi în viitor. Nu este acelaşi lucru deoarece tradiţia moştenită de la Petru este un lucru, vine pe cale ierarhică şi instituţională, prin Papi, Mitropoliţi, episcopi, şi preoţi sau pastori pe când în adevărata Biserică a lui Dumnezeu, care este o Biserica unică, adică un singur Dumnezeu are o singură Biserică, puterea Duhului Sfânt vine direct asupra acelora pe care Isus (Iisus) i-a cunoscut încă înainte de întemeierea lumii, pentru ca să facă parte din Biserica Sa, independent de orice autoritate a Bisericilor instituţionale. Atâta vreme cât în realitate „Piatra din capul unghiului, adică piatra pe care este clădită Biserica nu este Petru, ci este Isus (Iisus)  însuşi, Cristos nu îşi clădeşte Biserica Sa pe tradiţia construită în jurul unui singur apostol ci pe puterea care se revarsă prin Duhul Sfânt asupra oricărui ucenic adevărat al Său. Nu există privilegii de autoritate în interiorul ucenicilor lui Isus (Iisus) şi toţi ucenicii Săi, care sunt înzestraţi cu puterea Duhului Sfânt au acelaşi statut. Apostolul Petru însuşi a afirmat că „Piatra” pe care este clădită Biserica lui Dumnezeu este Isus (Iisus) şi nu el. Tot Petru ne spune că toţi cei credincioşi, prin urmare şi el, sunt pietrele vii din care este formată clădirea bisericii lui Dumnezeu. Eu nu doar că nu contest, dar şi susţin că doar Isus (Iisus) este Cel care îşi clădeşte propria Sa Biserică şi că doar el este Acela care adaugă la aceasta noi membrii, dar nu în baza respectării unor tradiţii şi instituţii, create în baza lor, ci pe baza alegerii Sale directe. Isus (Iisus) îşi alege ucenicii şi „suflă” asupra lor puterea Duhului Sfânt. Aşa a făcut în trecut şi aşa face şi astăzi. Isus (Iisus) este viu şi instituţiile bisericeşti tind să îl omoare, reducându-l la o Persoană istorică, care a trăit acum 2000 de ani şi fără să îi acorde recunoaşterea unui Dumnezeu viu, care revarsă Duhul Sfânt, în fiecare zi, în prezent, asupra ucenicilor Săi. Isus (Iisus) continuă să adauge în fiecare zi la Biserica Sa, dar cei adăugaţi de El, nu sunt identici cu cei adăugaţi de Bisericile instituţionale. Acest lucru se întâmplă deoarece adevărata Biserică a lui Dumnezeu nu este identică cu Bisericile instituţionale, nici luate fiecare separat şi nici considerate toate împreună. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una, dar instituţiile bisericeşti sunt multe. (Efeseni 4; 4-6)

 

Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

 

Nu existau registre scrise ale Bisericii şi nu era nevoie ca cei mântuiţi să fie trecuţi în astfel de registre. Nu este de ajuns să fi trecut în registrul unei instituţii bisericeşti, în urma botezului în apă, pentru ca să fi adăugat la Biserica lui Dumnezeu, ci este nevoie ca să intri acolo cu aprobarea lui Cristos. Botezul în apă nu este suficient pentru mântuire şi nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu se naşte din apă şi din Duh Sfânt.

 

"3 Drept răspuns, Isus (Iisus) i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

 4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”

 5 Isus (Iisus) i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

 6 Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.

 7 Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”

 8 Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul."

 

De fapt, în Biserica lui Dumnezeu intră toţi aceia cunoscuţi de El, încă înainte de întemeierea lumii şi chiar în momentul în care oamenii se botează sau sunt botezaţi în apă Cristos ştie dinainte destinul final al oricărui om. Mă îndoiesc că Isus (Iisus) adaugă la Biserica Sa persoane despre care ştie dinainte că nu vor rămânea în ea până la sfârşit. Botezul în apă şi adăugarea la Biserica unică a lui Dumnezeu sunt două lucruri diferite, deoarece în realitate numele celor care sunt deja în adevărata Biserică a lui Dumnezeu a fost scrise în „registrul” acestei Biserici, adică în cartea vieţii, încă înainte de întemeierea lumii, probleme este de a nu fi şters de acolo.

 

"32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!" (Exodul 32; 32)

 

"5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui." (Apocalipsa lui Ioan 3 ; 5)

În orice caz, confirmarea intrării în adevărata Biserică a lui Dumnezeu se face în  urma procesului de naştere din nou, la un moment dat, de către El şi nu, în mod automat, atunci când o persoană este botezată în apă. De aceea Cristos îi adaugă pe oameni la Biserica Sa, pe aceea pe are îi cunoaşte deja, încă înainte ca ei să se nască pe pământ şi nu îi adaugă pe aceia pe care, deşi au fost botezaţi în apă, chiar la maturitate, nu îşi bazează acest botez pe o credinţă autentică şi nu pe oportunism şi care nu vor rămâne fideli credinţei lor până la sfârşit. Nu este tot una să fi botezat în apă şi să devii membru al unei Biserici instituţionale sau să fi membru al adevăratei Biserici a lui Dumnezeu, calitate pe care o conferă numai Dumnezeu celor care ştie că sunt şi vor rămâne mereu credincioşi şi gata să practice principiile credinţei Creştine şi să parcurgă procesul naşterii de sus, adică al naşterii din nou. Dumnezeu face această naştere, dar omul credincios trebuie să se pregătească pentru ea şi să colaboreze strâns cu El, în acest proces. Experienţa noastră cu Dumnezeu se produce în procesul naşterii noastre din nou, adică naşterii din Dumnezeu, căci atunci înţelegem cu adevărat ceea ce se întâmplă în noi şi cu noi.

 

Nu este acelaşi lucru să faci parte din Adevărata Biserică a lui Dumnezeu sau dintr-o Biserică instituţională, cele două nu se suprapun în totalitate. De aceea spun că Isus (Iisus) Hristos îşi clădeşte propria Sa Biserică, bazată pe alegerea Sa şi nu îşi construieşte propria Sa Biserică bazată pe instituţia bisericească clădită pe moştenirea   apostolului Petru. Isus (Iisus) este „Piatra” de fundament, pe care este clădită Biserica şi nicidecum Petru. De altfel eu contest şi faptul că Isus (Iisus) a spus vreodată că va da lui Petru şi urmaşilor acestuia puterea de a lega şi a dezlega păcatele. După cum ne spune Ioan, Isus (Iisus) a dat posibilitatea ucenicilor Săi să dezlege păcatele, dar după cum reiese din epistola lui Iacov, acest lucru nu se face direct, ci prin rugăciune adresată lui Dumnezeu. Rugăciunile celor neprihăniţi au multă putere înaintea lui Dumnezeu, inclusiv în ceea ce priveşte dezlegarea păcatelor, dar judecata, după cum ne spune apostolul Iacov, este în mâna lui Dumnezeu.

 

"12 Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?" (Iacov 4; 12)

 

Dacă numai Dumnezeu are puterea să mântuiască şi piardă, cum poate un om, fără acordul lui Dumnezeu să lege şi dezlege păcatele? Un credincios se poate ruga pentru iertarea păcatelor altuia dar Dumnezeu este Cel care iartă păcatele şi nu Bisericile instituţionale sau diferite persoane. Această putere de a dezlega păcatele a fost folosită în modul cel mai abuziv cu putinţă, de către instituţia bisericească şi s-a ajuns în trecut până acolo încât Biserica instituţională vindea iertarea păcatelor pe bani, mă refer la Biserica instituţională Romano Catolică. Tocmai împotriva acestui procedeu s-a ridica Luter la luptă şi l-a contestat şi astfel s-a născut Reforma. Întrebarea mea este: „Oare nu a cunoscut Isus (Iisus) viitorul şi nu a ştiut cât de abuziv vor folosi oamenii, această putere acordată de El?” Cu alte cuvinte, oare în mod conştient a dat Isus (Iisus) o putere oamenilor, care a determinat mari conflicte care se cunosc din istoria Creştinismului şi anume războaiele religioase? Oare Isus (Iisus) nu a ştiut ce face înarmând oamenii cu puterea de a judeca păcatele altora, pe care mulţi oameni ne renăscuţi spiritual au folosită pentru a arde pe cei credincioşi pe rug, uneori de vii? De altfel, cum putea Isus (Iisus) să dea oamenilor o asemenea putere, dacă chiar El a interzis judecăţile între Creştini?

 

"1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

 2 Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.

 3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

 4 Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…

 5 Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău." (Matei 7; 1-5)

 

Cine deci are dreptul să judece pe fratele său sau pe sora sa? Cel care şi-a scos mai întâi bârna din ochiul său, dar cine este acela sau aceea? Biblia ne spune că toţi oamenii sunt păcătoşi, mai mult sau mai puţin şi cine spune că nu are păcat minte.

 

"7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus (Iisus) Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.

 8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi." (1 Ioan; 7-10)

 

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

 

"10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi." (1 Ioan; 7-10)

 

Nu vi se pare că sună ca o absurditate faptul că Isus (Iisus) a interzis judecăţile între oameni, dar tot El a dat oamenilor o putere atât de mare, în privinţa judecării păcatelor, încât cea ce era legat pe pământ, de către urmaşii apostolilor, rămânea legat şi în Ceruri şi ceea ce era dezlegat pe pământ rămânea dezlegat şi în Ceruri? Toate abuzurile Bisericilor instituţionale s-au bazat şi se bazează în continuare pe aceste versete, pe care eu la contest ca fi ne autentice. Aceste cuvinte, cele conţinute în Matei 16; 19, nu sunt spuse de Isus (Iisus), ele sunt adăugate în N.T. de către reprezentanţi ai instituţiei bisericeşti. Există mai multe posibilităţii. Fie Isus (Iisus) nu cunoştea viitorul şi nu ştia cum vor fi folosite aceste cuvinte ale Sale, fie El cunoştea viitorul şi nu l-a interesat că aceste cuvinte, spuse de El, a fost fundamentul abuzurilor săvârşite de către instituţiile bisericeşti. Eu cred că Biblia ne arată că Isus (Iisus), când a trăit pe pământ, cunoştea viitorul rasei umane, deci se presupune că El ştia că mulţi Creştini adevăraţi vor fi persecutaţi în baza puterii, pe care El a dat-o apostolilor şi urmaşilor acestora dar nu a luat în considerare acest aspect. Mai există şi posibilitatea ca Isus (Iisus) să fi dat această putere adevăratei Biserici a lui Dumnezeu, adică Bisericii celor Aleşi şi nicidecum nu s-a gândit să o confere unei instituţii bisericeşti. Pe de altă parte, în această versiune, semnul de întrebare nu dispare, deoarece Isus (Iisus) era cel mai în măsură să ştie cum un lucru bun poate fi întrebuinţat, în mod abuziv şi cea mai bună probă este chiar credinţa Evreilor, care a fost transformată de oameni într-o instituţie religioasă, rece şi autoritară. Dacă Isus (Iisus) s-a ridicat împotriva acestei mod autoritar, cel evreiesc, de a îl înţelege pe Dumnezeu, de ce a dat El ucenicilor Săi o putere care putea şi care a fost atât de mult abuzată? Răspunsul meu este că Isus (Iisus) nu a pronunţat  cuvintele conţinute în evanghelia după Matei cap. 16; 19, şi că acestea au fost „puse” în gura Sa de către cei care au selecţionat şi compilat textele Bibliei. Nu cred că Isus (Iisus) a generat, în mod conştient, posibilitatea unor viitoare atrocităţi, dând unor instituţii puterea de a lega şi dezlega păcatele. Unde scrie în N.T. că vre-un apostol a iertat personal păcatele cuiva? Scrie lucrul aceste în Faptele Apostolilor? Eu nu am găsit nicăieri scrisă o astfel de relatare şi consider că versetele care cuprind această competenţă dată oamenilor, de a lega şi dezlega păcatele nu conţin cuvintele reale ale lui Isus (Iisus), spuse de El, cât a trăit pe pământ. De exemplu, atunci când Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, ei au văzut un olog din naştere, pe care l-au vindecat. Nu s-au pronunţa asupra iertării păcatelor, cu toate că într-o situaţie similară Isus (Iisus) a iertat păcatele celui în cauză.

 

Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

 

"2 Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.

 3 Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.

 4 Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!”

 5 Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei.

 6 Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus (Iisus) Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”

 7 L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;

 8 dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu. Isa 35.6;" (Faptele Apostolilor 3; 1-8)

 

Oamenii se pot ruga împreună pentru iertarea păcatelor lor şi multă putere are rugăciunea celui neprihănit. Dar dacă se roagă împreună pentru iertarea păcatelor, această nu însemnă că ei îşi pot ierta unul altuia păcatele. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele, prin Fiul Său, căruia i-a dat toată judecată.

 

"15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

 16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit." (Iacov 5; 15-16)

 

Unde spune Iacov că cei credincioşi au puterea să îşi ierte păcatele unii altora? Unde spune apostolul Iacov că Biserica are puterea să ierte păcatele? Iacov nu spune nicidecum aşa ceva, el spune că Dumnezeu ne iartă păcatele, dacă ne rugăm Lui, cu acest obiectiv. Iacov a stat lângă Isus (Iisus), cât Acesta a trăit pe pământ. Nu a auzit Iacov de faptul că cei neprihăniţi pot dezlega păcatele oamenilor? Dacă Isus (Iisus) ar fi spus cu adevărat aceste cuvinte Iacov le-ar fi cunoscut, dar el ne spune să ne rugăm lui Dumnezeu, deoarece el iartă păcatele. Iacov însă ne spune să ne rugăm lui Dumnezeu şi dacă am făcut păcate, acestea ne vor fi iertate. Instituţiile bisericeşti nu au primit judecata şi nu pot să facă judecata celor credincioşi, legând şi dezlegând păcatele. Ele şi-au atribuit singure această prerogativă, completând cuvintele spuse de Isus (Iisus) pe pământ. Cum trebuiesc înţelese deci cuvintele spuse de Isus (Iisus), privitoare la dezlegarea păcatelor, conţinute în evanghelia după Ioan la cap 20; vers. 23? Eu cred că trebuiesc înţelese în sensul explicat de apostolul Iacov şi anume că noi ne putem ruga pentru iertarea păcatelor oamenilor şi că multă putere are rugăciunea celor neprihăniţi. Cine sunt cei neprihăniţi? Ei sunt aceia asupra cărora Cristos a suflat Duhul Sfânt şi care nu mai trăiesc după impulsurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului Sfânt, existent în ei.

 

"16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

 17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi." (Galateni 5; 16-17)

 

Cât priveşte faptul că porţile locuinţei morţilor nu vor birui adevărata Biserică a lui Dumnezeu, acest lucru este de netăgăduit, dar cât priveşte instituţiile bisericeşti, în cartea Apocalipsa lui Ioan, ni se spune că acestea reprezintă „curva” cea mare şi că ele vor fi aruncate în foc, atunci când va veni momentul judecăţii finale.

 

"1 Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.

 2 Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!”

 3 Şi m-a dus, în Duhul, într-un pustiu. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.

 4 Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.

 5 Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”

 6 Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus (Iisus). Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.

 7 Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

 8 Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. –

 9 Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia." (Apocalipsa lui Ioan 17; 1-9)

 

„Femeia” este tot sistemul instituţional, bazat pe structura primei instituţii bisericeşti creştine şi care se remarcă prin oportunism politic şi opresiune asupra acelor Creştini care îşi păstrează libertatea de conştiinţă, propria modalitate şi propriul conţinut al credinţei lor personale în Dumnezeu. „Femeia” aceasta presupune înregimentarea obligatorie în mari armate denominaţionale a celor credincioşi şi dictatul asupra conştiinţelor lor. „Femeia” nu este o Biserică instituţională anume, deci nu se referă exclusiv la Biserica instituţională Romano Catolică, ci la toate Bisericile instituţionale, care îşi impun autoritatea asupra conştiinţelor celor credincioşi. Există tendinţa, proprie unor analişti, de a reduce „femeia,” din Apocalipsa lui Ioan cap. 17 numai la Biserica instituţională Romano Catolică şi aceasta în principal în baza interpretării dată de Luter. Deoarece de la Luter şi până în prezent a trecut o lungă perioadă de timp se poate concluziona că Luter nu a greşit, dar viziunea lui era limitată, din cauza perioadei istorice în care a trăit. „Femeia” din cartea Apocalipsa lui Ioan cap. 17; reprezintă orice instituţie bisericească, care manipulează conştiinţele oamenilor şi îşi impune regulile asupra celor credincioşi. „Femeia” din Apocalipsa lui Ioan cap. 17; se referă la orice instituţie bisericească care s-a pus în slujba unor interese politice sau de grup, inclusiv prin aceea că îşi serveşte interesele propriei instituţii, mai mult decât interesele legate de mântuirea fiecărui credincios. Orice sistem religios care îi persecută pe cei credincioşi pentru opiniile lor în ceea ce priveşte propria lor credinţă sau care, impun un sistem obligatoriu de dogme şi doctrine, asupra celor credincioşi se încadrează în descrierea făcută de Apocalipsa lui Ioan la cap. 17.  De asemenea, orice sistem religios care în loc să îi informeze pe oameni despre nevoia lor de a intra într-o legătură personală cu Isus (Iisus) îi conving să devină doar buni adepţi ai Bisericilor lor instituţionale intră în aceeaşi categorie. La aceasta se adaugă şi orice sistem ierarhic religios, care îşi construieşte o structură de autoritate, pe care o impune celor credincioşi. Adevărata „culoare” a Bisericilor instituţionale se va vedea mai bine în viitor când ele vor dobândi mai multă putere politică, după cum ne informează cartea Apocalipsa lui Ioan că se va întâmpla. Amestecul de doctrine, dogme şi instituţii bisericeşti reprezintă Babilonul spiritual.

 

Vă invit să vizitaţi http://www.youtube.com/watch?v=bpQxLZHWoso

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Dragostea este împlinirea Legii   

 

Ori ne spune Dumnezeu direct, în conștiință, ce trebuie să facem, ca să fim mântuiți, ori ne spun Bisericile instituționale ce trebuie să realizăm pentru mântuire. Dacă învățătura despre mântuire vine din interior, de ce mai trebuie să vină din afară? Chiar dacă la începuturile experienței noastre spirituale am învățat de la alții abc-ul credinței, totuși ulterior am dobândit în noi înșine tot ceea ce trebuie să știm și puterea de a pune în practică aceste învățături...

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Hristos în noi nădejdea slavei   

 

Îl cunoaştem pe Dumnezeu, atunci şi numai atunci când locuieşte în noi. Când El locuieşte în noi îl cunoaştem pe El ca într-o oglindă, atunci când ne cunoaştem pe noi înşine. Experienţa noastră personală este experienţa noastră cu Dumnezeu şi fiecare zi scursă înseamnă o mai bună cunoaştere a Lui. Atunci când Dumnezeu se oglindeşte în noi, El se şi întipăreşte în noi şi noi devenim imaginea Sa... 

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Să nu ne lăsăm înşelaţi!   

 

Instituţiile bisericeşti sunt o imagine deformată şi prin urmare înşelătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Nimic din cea ce este pe pământ nu va mai fi în Ceruri, în afara celor mântuiţi, dar şi aceştia vor fi schimbaţi. În Împărăţia lui Dumnezeu nu va mai exista aceeaşi organizare ca cea existentă în Bisericile instituţionale...  

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Întâlneşte-l pe Isus (Iisus) 

 

Nu trebuie să mergi la Ierusalim, la sfântul mormânt pentru asta. Acolo vei vedea doar mormântul gol, dar Isus (Iisus) a înviat şi nu îl găseşti acolo. Isus (Iisus) este la uşa ta şi bate. Dacă îi deschizi El pătrunde în fiinţa ta şi va locui cu tine în veci. Isus (Iisus) te cheamă şi dacă auzi această chemare merită să îi răspunzi, căci este o chemare la viaţă şi la fericire. Nu te împiedica de oamenii care vorbesc doar despre El... 

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Dumnezeu locuieşte în noi (cu extrase din versiunea ortodoxă a Bibliei) (30. 01. 2013)  

 

În credinţa creştină aspectul individual trebuie să aibă prioritate asupra aspectului social, de comunitate. Mai întâi trebuie să fim în legătură cu Dumnezeu, chemați de El şi numai după aceia putem să manifestăm ceea ce suntem. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu nu locuiește în noi, nu putem să avem relații Creștinești autentice, cu cei din jurul nostru. Nu putem să fim buni Creștini și să punem în practică învățăturile creștine, decât atunci când în noi este prezentă și se manifestă puterea lui Dumnezeu...

 

 

read more

 

 

Dumnezeu este Tatăl fiecărui credincios în parte (versiunea Biblia ortodoxă)   

 

Instituţiile bisericeşti ne impun ce trebuie să credem şi ce trebuie să facem sau să nu facem, ca şi cum ele ar fi tutorii sau curatorii noştri spirituali. Ele sunt falşi tutori, falşi curatori şi falşi părinţi, deoarece fiecare om, care trăieşte pe pământ are dreptul să aibă ca Tată pe Dumnezeu, în mod personal şi nu avem nevoie de Big Brother, adică de fratele cel mare, care să ne tragă de mânecă şi să ne pedepsească...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

Adevărata practică a Creştinismului (versiunea Cornilescu a Bibliei)   

 

Practica Creştinismului nu constă în principal în a ne duce duminica la adunările creştine şi de a participa la slujbe sau la spectacole şi festivităţi prin care îi dăm recunoaşterea lui Dumnezeu. Problema nu este de a îi declara lui Dumnezeu că suntem gata să ne supunem Lui, în toate lucrurile, de a ne pune bine cu El, ci problema este de a practica, în mod concret şi real, ceea ce ne cere El. Adevărata pocaință nu înseamnă doar a face sau a nu face ceva anume, ci înseamnă de a fi asemănători cu Dumnezeu, a fi dumnezei...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

Cine ne-a văzut pe noi l-a văzut pe Isus (Iisus)?   

 

Din nefericire oamenii l-au transformat pe Isus(Iisus) Hristos într-un idol. El este prezentat ca fiind întruchiparea unui ideal la care este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, de ajuns. Mă refer la caracterul Lui şi la puterea Lui. Cei mulţi se închină unui ideal, unui idol, de la care aşteaptă minuni, cu toate că cea mai mare minune este tocmai ca ei înşişi să transpună în viaţa lor acest ideal, transformându-l într-un mod de viaţă cotidian...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

IIsus (Iisus) Apa vieţii şi Boboteaza   

 

Oare a bea din Apa vieţii care este Iisus şi a bea din apa care este agiasma mare este acelaşi lucru? Eu afirm că nu este, deoarece Apa vie, care este Isus (Iisus) se transformă într-un izvor de apă vie pentru ceilalţi prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi, pe când apa, care este agiasma mare, nu poate echiala cu lucrarea complexă a naşterii din nou, a roadelor şi darurilor duhovniceşti. (1 Corinteni 12; 1-11) Apa vie, care este Isus (Iisus) lucrează prin cuvintele pe care El le-a spus pe pământ şi mai ales prin puterea pe care El o are asupra inimilor noastre...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Război cu Isus (Iisus)   

 

De unde absurditatea că cenuşa şi pământul, adică solul, sunt două substanţe calitativ diferite? Dacă luăm un pumn de cenuşă şi îl amestecăm cu pământ prelevat din sol vom vedea că ele devin o combinaţie uniformă, greu de separat. În fapt, solul este format şi din multă cenuşă provenită de la animale sau vegetaţie arse, de a lungul timpului...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Veşnicia vieţii şi moartea trupului biologic   

 

Indiferent dacă în momentul înmormântării noastre se face sau nu o slujbă religioasă destinul nostru veşnic este acelaşi. Suntem judecaţi de Dumnezeu după ceea ce suntem, adică am ajuns să fim, în timpul vieţii noastre pe pământ şi nicidecum după ceea ce pot face Bisericile instituţionale pentru noi. Indiferent dacă momentul îngropării noastre se petrece în intimitatea familiei noastre...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Isus (Iisus) ne mântuieşte   

 

Nici un om şi nici o instituţie bisericească nu are monopolul mântuirii. Isus (Iisus) este singurul Mântuitor. Nu este greşit să îl urmezi pe Isus (Iisus), fiind într-un cult, este chiar foarte, foarte, foarte bine. La un moment dat, când Isus (Iisus) ne va arăta, toţi aceia care suntem ai Lui, va trebui să părăsim toate denominaţiunile, pentru a nu ne face părtaşi la păcatele Babilonului, format din mulţimea de instituţii bisericeşti... 

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Vehicule ale păcatului şi morţii ( cu extrase din traducerea ortodoxă a Bibliei)   

 

În zilele noastre instituţiile bisericeşti îndeplinesc aceeaşi funcţie, ca şi Legea în V.T. Prin regulile şi tradiţiile lor, în loc să se producă o creştere spirituală a membrilor lor, în realitate se înmulţeşte păcatul. Bisericile instituţionale, prin caracterul lor normativ, adică prin stabilirea de reguli, doctrine şi norme obligatorii creează acelaşi efect, ca şi cel descris de Pavel, în textul de mai jos (Romani 7 ; 7-13)...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Vehicule ale păcatului şi morţii ( cu extrase din traducerea Cornilescu a Bibliei)  

 

În zilele noastre instituţiile bisericeşti îndeplinesc aceeaşi funcţie, ca şi Legea în V.T. Prin regulile şi tradiţiile lor, în loc să se producă o creştere spirituală a membrilor lor, în realitate se înmulţeşte păcatul. Bisericile instituţionale, prin caracterul lor normativ, adică prin stabilirea de reguli, doctrine şi norme obligatorii creează acelaşi efect, ca şi cel descris de Pavel, în textul de mai jos: 7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! 

 

(07. 01. 2013

read more

 

 

Isus (Iisus) Lumina din noi   

 

Dumnezeu trimite oamenii Săi ca prin ei să răspândească lumina. Totuşi pentru aceia care vor să doarmă, lumina îi oboseşte şi vor să o stingă. Pentru aceia pe care îi deranjează lumina şi vor să doarmă, eu le urez somn uşor şi le spun să aibă grijă ca somnul lor să nu fie unul veşnic...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu şi viitorul   

 

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una singură şi se află într-o perfectă unitate spirituală, între membrii ei şi cu Dumnezeu. Multitudinea de Biserici instituţionale sunt o imagine falsă a lui Dumnezeu şi a Bisericii adevărate, deoarece ele sunt organizate ierarhic, după imaginea lumii. Unirea instituţiilor bisericeşti, nu duce la o unitate perfectă, aşa cum a cerut Isus (Iisus), pentru Creştini...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni   

 

Capul unui om spiritual, este spiritul care locuieşte în el sau în ea. Capul unui Creştin trebuie să fie Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care este şi Duhul lui Hristos, după cum ne învaţă N.T. (Romani 8; 9) Prin Duhul Sfânt simţim prezenţa lui Dumnezeu în noi, primim învăţăturile Sale şi avem acces la Mintea lui Dumnezeu. Cristos ne învaţă toate lucrurile prin Duhul Sfânt, chiar lucruri pe care nu le-a spus niciodată pe pământ. 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Facă-se doar voia lui Dumnezeu pe pământ   

 

Directivele date în epistolele către Timotei nu aparţin lui Pavel, căci este de acum de notorietate că nu el a scris aceste epistole. Sunt scrise de altcineva şi prezentate sub pseudonimul Pavel. Există chiar pe Internet foarte multe materiale, care clarifică problemă autorilor epistolelor atribuite lui Pavel. Este de ajuns să fie tastată această expresie: „autorul epistolelor lui Pavel” şi apar mai multe materiale...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Locul unde se evanghelizează   

 

Femeile fac tot timpul muncă de evanghelizare. Care este deosebirea între a învăţa pe cineva pe stradă, la piaţă sau la locul de muncă, despre Dumnezeu şi a învăţa aceleaşi persoane într-o clădire, unde se adună Creştinii? Trebuie să înţelegem corect...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Sfinţii la a două venire a lui Isus (Iisus)   

 

Ce se înţelege prin rămăşiţă, adică cei sfinţi, care vor rezista până la urmă şi care vor fi salvaţi, cu ocazia celei de a doua reveniri a lui Isus (Iisus)? Textul din cartea Apocalipsa lui Ioan este foarte clar: • 17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus (Iisus) Hristos... 

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Naşterea din nou   

 

Fiecare credincios trebuie să fie născut din nou, în mod personal şi nu doar sfinţii din calendar, în caz contrar nu are nici o şansă pentru a fi mântuit şi a locui cu Dumnezeu în Împărăţia Sa, pentru veşnicie. Acest lucru îl spune Isus (Iisus), eu doar îl reamintesc, dată fiind importanţa covârşitoare şi care face deosebirea între viaţa veşnică şi moartea veşnică. Faptul că preoţii sau pastorii sunt născuţi din nou nu este de ajuns, deoarece mântuirea este individuală...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Mai rău ca mormintele   

 

Destule persoane din România obişnuiesc să meargă la cimitirul Belu Catolic, din Bucureşti pentru a se ruga în jurul unui grup de 9 morminte, care mărturisesc ei că îi ajută şi că urmare a rugăciunilor lor li se împlinesc dorinţele. Mulţi credincioşi nu găsesc suportul spiritual, de care au nevoie, în Bisericile instituţionale, pe care le frecventează şi de aceea îl caută oriunde acesta se poate găsi...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Doctrinele religioase creştine şi primele Biserici   

 

Primele comunităţi creştine nu aveau o doctrină obligatorie, fixă şi determinată. Erau conduse direct de Duhul Sfânt şi nu indirect prin intermediul funcţionarilor religioşi, care pretind că ştiu cel mai bine, toate lucrurile, legate de Dumnezeu. În perioada Bisericii apostolice circulau ne numărate scrieri şi multe din ele au fost interzise, în procesul treptat al formării instituţiilor bisericeşti, au fost eliminate şi chiar distruse...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Interpretarea Bibliei   

 

Biblia nu se poate înţelege corect, dacă lăsăm pe din afară câte un verset, de care nu vrem să ţinem cont şi despre care nu se vorbeşte niciodată, în adunările creştine. De exemplu, ce a vrut apostolul Pavel să spună când a făcut afirmaţia că toţi aceia care au fost botezaţi pentru Cristos, s-au îmbrăcat cu Cristos şi că din această cauză, nu mai există deosebire între Iudeu sau Grec, rob sau slobod sau între parte bărbătească şi parte femeiască?...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Responsabilitate creştină   

 

În societate, femeile au un rol deosebit de important, fiind câteodată chiar şi şefi de stat. În viaţa profesională femeile îndeplinesc şi funcţiile cele mai complexe şi grele, fiind mecanici, constructori, poliţiste, judecători, procurori, inginere, arhitecte, medici şi chiar pilot de avioane supersonice sau astronaute. În învăţământ, femeile care încep prin a fi primii învăţători ai copiilor lor, sunt învăţătoare în şcolile primare, profesoare în ciclul secundar şi lectori, conferenţiari sau profesoare universitare... 

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Autoritatea religioasă   

 

Autoritatea spirituală impusă asupra conştiinţelor noastre este o construcţie artificială şi falsă. Instituţiile bisericeşti îşi bazează autoritatea asupra noastră pe o interpretare total greşită a învăţăturilor lui Isus (Iisus). El nu a făcut nici o diferenţă între oameni, atunci când le-a cerut să se iubească unii pe alţii, aşa cum iubeşte El. Oamenii în schimb, conform obiceiurilor şi tradiţiilor lor au început să introducă în mediile creştine ierarhia şi lupta pentru putere şi deosebiri de tot felul, chiar şi între femei şi bărbaţi... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

Ordinea Creaţiei 

 

Întrucât s-a adus ca şi un contra argument la un articol al meu ideea că superioritatea bărbatului asupra femeii se bazează pe ordinea creaţiei, mă simt dator să răspund la aceasta. Se pare că în cartea Geneza a Bibliei scrie că mai întâi a fost creat bărbatul şi după aceea femeia şi din acest motiv bărbatul ar avea întâietate, faţă de femeie... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

Icoana lui Isus (Iisus) nu este un idol   

 

Eu nu mă închin în fața icoanelor și mai ales detest să îmi ating fruntea de ele, dar doresc să fiu obiectiv în analizele mele și nu aș vrea, în nici un caz să fiu părtinitor, favorizând o doctrină a unei confesiuni creștine în defavoarea doctrinei altei confesiuni creștine. Pentru mine, toate confesiunile creștine au valoare egală și doctrinele lor, toate, fără excepție, au și multe puncte slabe... 

 

(10. 12. 2012)

read more

 

 

"Hrană tare" şi "lapte" în Creştimism   

 

Bisericile instituţionale sunt obligate să servească mai mult ‚lapte,’ decât hrană tare, deoarece în mijlocul lor sunt mulţi Creştini „lumeşti,” care înţeleg numai de ordine şi disciplină, de autoritatea impusă asupra lor, decât de glasul lui Dumnezeu, care vorbeşte în propria conştiinţă, a celui născut din nou. În N.T. există şi hrană tare şi doresc să v-o prezint, deoarece eu mă adresez mai ales celor Aleşi şi ei mă vor înţelege...  

 

(05. 12. 2012)

read more

 

O Persoană nu o doctrină   

 

Atât eu cât şi reprezentanţii Bisericii instituţionale Adventiste de ziua a 7 a, avem acelaşi scop şi anume încercăm să avertizăm omenirea asupra pericolele viitoare, care planează asupra sa şi care sunt descrise în cartea Apocalipsa lui Ioan, ultima carte a Bibliei. Diferenţa între noi este de viziune asupra Bibliei şi desigur şi asupra viitorului. Adventiştii cred că numai aceia care ţin sâmbătă, ca şi zi de odihnă, vor fi salvaţi, pe când eu, în baza textelor Bibliei, sunt convins că ţinerea zilei de odihnă, sâmbăta nu este o condiţie a mântuirii... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

În Împărăţia lui Dumnezeu nu se va ţine o zi de odihnă   

 

În legătură cu ţinerea sabatului zilei a şaptea eu cred că aceasta nu are cum să fie o Lege veşnică, deoarece în Împărăţia lui Dumnezeu, această Lege îşi pierde orice sens, atâta vreme cât acolo nu se va munci, ci va fi doar odihnă veşnică. Acolo cei mântuiţi nu vor munci şase zile pentru ca să se odihnească în ziua a şaptea. Pentru Evrei această Lege îşi avea un sens, căci le dădea prilejul să se gândească la Dumnezeu, cel puţin o dată pe săptămână... 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Despre sabat şi semnificaţia sa   

 

Adventiştii de ziua a 7 a susţin că este necesar să ţinem o zi de odihnă şi aceasta trebuie să fie sâmbăta, în caz contrar nu putem să fim mântuiţi. Aşa au fost învăţaţi de Elen G. White şi aşa, cred ei că trebuie să fie. Trebuie să precizăm încă de la început că problema se pune de a şti dacă trebuie să ţinem o zi de odihnă sau nu, în sistemul N.T. şi dacă răspunsul este afirmativ, care este aceea zi de odihnă, este ea sâmbăta, sau este duminica? 

 

(01. 12. 2012)

read more