All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Răspuns la mesajul unui papă

 08. 08. 2013

Gabriel Baicu

 

  

       

Am citit pe un site un mesaj al papei de la Roma, transmis cu ocazia unei audiențe recente la Vatican. Acest mesaj mi s-a părut foarte interesant, cu recunoașterea anumitor adevăruri, dar incomplet și de aceea deschizând oportunitatea de a fi comentat. Mesajul rămâne destul de neclar și de aceea creează o anumită confuzie, dar ne lasă să putem citi printre rânduri că papa înțelege anumite adevăruri, legate de unicitatea Bisericii lui Dumnezeu, dar nici chiar el, fiind restrâns de către limitele Bisericii instituționale, nu poate duce concluziile mesajului său până la capăt, ci se mulțumește să îl lase în penumbră, într-o exprimare care poate avea un dublu înțeles. Ceea ce el nu poate sau nu vrea să spună, eu mă simt obligat să o fac și de aceea analizez mesajul său prin prisma Bibliei. Mesajul începe cu referire la Biserică ca și la un Templu, pentru a vedea care este legătura dintre realitatea Bisericii și ideea de Templu. Ce sugerează cuvântul templu, se întreabă papa? Acesta sugerează o construcție, o clădire. Cuvântul templu ne duce cu gândul la marele Templu al poporului evreu, în care Dumnezeu se întâlnea cu oamenii. După cum se știe, în interiorul Templului se afla arca alianței și în arcă erau tablele legii, mana și toiagul lui Aaron. În zilele noastre, Biserica este Templul lui Dumnezeu, după cum ne informează papa Francisc, în predica sa. Cu toate acestea, după observațiile mele, Biserica ca și Templu nu există decât prin unirea templelor umane, în care locuiește Dumnezeu. Biserica, ca și organizație religioasă, nu este un Templu în sine, în afara sau desprins de templele omenești și nici nu este o suprastructură religioasă, care constituie o astfel de entitate, căci Duhul Sfânt nu locuiește decât în oameni, în indivizii cu adevărat credincioși. Partea vizibilă a Bisericii invizibile sunt numai credincioșii născuți din nou. Biserica nu este o instituție, adică un Templu instituțional, ci este o casă duhovnicească, construită din case duhovnicești individuale, din pietrele vii, care sunt toți Creștinii născuți din nou, indiferent de confesiunea creștină de care aceștia sau acestea aparțin sau nu mai aparțin. Biserica este formată din multe temple umane, în care locuiește Dumnezeu, dar aceste temple omenești, adică trupurile noastre, sunt legate între ele printr-o legătură spirituală și nu printr-o legătură instituțională, adică sunt legate între ele prin unitatea Duhului Sfânt, care conferă unitate Trupului spiritual al Bisericii. Împreună, în unitatea lor spirituală, aceste temple umane reprezintă o construcție uriașă, pe care noi o numim Biserică, dar care este o parte dintr-o realitate mai mare și mai complexă, adică Împărăția lui Dumnezeu.

"16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

 17 Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi." (1 Corinteni 3; 16-17) 

 

"19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

  20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

  21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

  22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul." (Efeseni 2; 19-22)

 

În al doilea text  de mai sus, nu mai ni se spune că fiecare din noi este templul lui Dumnezeu, ci ne se spune că noi toți, împreună suntem zidiți ca să fim un Templu sfânt. Numai că locașul lui Dumnezeu, după cum ne informează vers. 22, din Efeseni cap. 2, suntem noi, adică indivizii credincioși, în care locuiește Dumnezeu. Cele două texte par că spun același lucru, dar dacă sunt citite separat, ele ne înșeală înțelegerea foarte ușor. Mulți cred, în mod eronat, că Templul lui Dumnezeu este reprezentat de către instituțiile bisericești și aceasta bazându-se pe textul din Efeseni. În realitate, afirmația este contrazisă de către primul text citat și prin care ni se spune că Duhul Sfânt locuiește în interiorul ființelor umane și nu printre cei credincioși, așa cum afirmă papa de la Roma, în predica sa. O mică greșeală de exprimare, ar spune cineva. Este totuși o imprecizie la care trebuie să fim atenți, căci poate schimba sensul mesajului biblic. Duhul lui Dumnezeu nu locuiește printre oameni, ci locuiește în oameni și acesta nu este deloc același lucru. Reproduc citatul din predica papei: ”Iată, ceea ce era prefigurat în vechiul templu este realizat, de puterea Duhului Sfânt, în Biserică: Biserica este "casa lui Dumnezeu", locul prezenţei sale, unde putem să-l găsim şi să-l întâlnim pe Domnul; Biserica este templul în care locuieşte Duhul Sfânt care o însufleţeşte, o conduce şi o sprijină. Dacă ne întrebăm: Unde putem să-l întâlnim pe Dumnezeu? Unde putem intra în comuniune cu el prin Cristos? Unde putem găsi lumina Duhului Sfânt care să lumineze viaţa noastră? Răspunsul este: În poporul lui Dumnezeu, printre noi, care suntem Biserică. Aici îl vom întâlni pe Isus, pe Duhul Sfânt şi pe Tatăl.”

Nu este adevărat, nu Biserica ca și organizație este templul în care locuiește Duhul Sfânt, ci omul este acest templu, așa cum ne spune apostolul Pavel. Duhul Sfânt nu locuiește în interiorul organizațiilor religioase, ca structuri organizatorice sau instituționale, căci acestea, prin ele însele, nu au conștiință și inimă ca să îl primească să locuiască, în acel loc.       Duhul Sfânt locuiește într-o comunitate creștină, numai în măsura în care locuiește în oamenii care o compun. Unde putem să-l întâlnim pe Dumnezeu? Unde putem intra în comuniune cu El prin Cristos? Pe Dumnezeu îl întâlnim în noi, în ființele noastre și în viața noastră și se poate întâmpla să nu îl găsim într-o instituție bisericească numită Biserică. Comuniunea dintre noi și Dumnezeu, unitatea dintre noi și El există cu adevărat numai în ființele noastre, căci în afara noastră, haina religioasă pe care o îmbracă credința creștină ne poate obtura vederea. Unde putem găsi lumina Duhului Sfânt care să lumineze viața noastră? De cele mai multe ori nu o putem găsi în interiorul Bisericilor instituționale, în programele sau ritualurile lor.

"5 Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos." (1 Petru 2; 5)

Textul este citat și în predica papei astfel: ”Vechiul templu era construit de mâinile oamenilor: se voia "să se dea o casă" lui Dumnezeu, pentru a avea un semn vizibil al prezenţei sale în mijlocul poporului. Cu întruparea Fiului lui Dumnezeu se împlineşte profeţia lui Natan făcută regelui David (cf. 2Sam 7,1-29): nu regele, nu noi "îi dăm o casă lui Dumnezeu", ci însuşi Dumnezeu e cel care "construieşte casa sa", pentru a veni să locuiască în mijlocul nostru, aşa cum scrie sfântul Ioan în evanghelia sa (cf. In 1,14). Cristos este templul viu al Tatălui şi Cristos însuşi construieşte "casa sa spirituală", Biserica, făcută nu din pietre materiale, ci din "pietre vii", care suntem noi.” Este adevărat, așa cum afirmă și papa, că Dumnezeu construiește casa Sa spirituală, din pietre vii, dar El face acest lucru locuind în noi, în fiecare din noi în parte și numai în acest fel, El locuiește și în mijlocul nostru. Dacă Dumnezeu nu locuiește efectiv în credincioși, oameni individuali, aparținând unei comunități creștine și lucrul acesta este foarte posibil să se întâmple, atunci El nici nu locuiește în aceea comunitate. Așa cum am arătat, în alt articol, Hristos este prezent numai acolo unde sunt doi sau trei adunați în Duhul Său și nu doar acolo unde numai se vorbește despre El. Acesta este fundamentul adevăratei Biserici a lui Dumnezeu și în nici un caz această fundație nu este reprezentată de vre-o structură instituțională. Nici nu poate fi altfel, atâta vreme cât Hristos este prezent în mijlocul nostru, prin Duhul Său și nu în mod fizic, material.

Mesajul papei continuă astfel: ”Noi suntem pietrele vii ale edificiului lui Dumnezeu, unite profund cu Cristos, care este piatra de susţinere şi piatră de susţinere şi între noi. Ce vrea să însemne asta? Înseamnă că templul suntem noi, noi suntem Biserica vie, templul viu, şi atunci când suntem împreună între noi este şi Duhul Sfânt, care ne ajută să creştem ca Biserică.” Este adevărat, aș spune eu, că templul suntem noi, dar nu suntem, în nici un fel, un Templu a lui Dumnezeu împreună, dacă nu suntem mai întâi, fiecare din noi, un templul al Duhului Sfânt. Ca să fim cu adevărat un templu al Duhului Sfânt, fiecare din noi are nevoie să fie născut din nou sau de sus, adică născut din Dumnezeu, profund regenerat spiritual, devenind o ființă nouă, cu un Duh nou și o inimă nouă. Iată de ce, dacă punem accentul pe Biserică, în loc să punem accentul pe individ, pierdem din vedere esențialul și anume faptul că în realitate oamenii ca și indivizi, fiecare în parte, sunt mântuiți și nu este mântuită o suprastructură numită Biserică. Mesajul creștin se adresează indivizilor care fiecare în parte trebuie să ia o decizie personală, dacă îl acceptă sau nu pe Dumnezeu, în conștiințele lor, în viețile lor. Mântuirea noastră se face într-un cadru social și în mijlocul oamenilor, de la care învățăm abc-ul credinței creștine, dar cei care au sperat încă dinainte în Hristos, recunosc de îndată glasul păstorului și îl urmează pe El și nu urmează instituțiile bisericești, atunci când constată că acestea s-au îndepărtat de învățăturile lui Isus (Iisus). Modelul nostru de credință nu sunt Bisericile instituționale, ci este Persoana lui Isus (Iisus) și dacă se întâmplă să fie altfel, atunci cei sau cele în cauză ajung să se rătăcească, din punct de vedere spiritual. 

O deficiență în afirmația papei apare datorită modului de exprimare. Prin a fi împreună se poate înțelege, a fi împreună în același loc, în aceeași instituție bisericească, dar eu afirm că noi suntem împreună, oriunde ne aflăm, din punct de vedere geografic și suntem legați între noi și constituim o Biserică prin unitatea pe care Duhul Sfânt o stabilește între noi, prin aceea că El locuiește în fiecare dintre noi și aceasta se întâmplă indiferent de locul unde ne întâlnim cu ceilalți Creștini. Noi suntem o singură Biserică și comunitățile noastre bisericești, organizațiile noastre religioase sunt doar partea vizibilă, uneori nereprezentativă a unei realități invizibile, uriașe, adică Biserica Spirituală Unică, care este constituită din toți Creștinii născuți din nou, indiferent de confesiune creștină de care aparțin. De multe ori, partea vizibilă a Creștinismului mai mult împiedică decât permite ca realitatea invizibilă să se manifeste prin ea, căci partea vizibilă a devenit un idol, care așteaptă ca lumea să se închine lui și nu lasă, ca în mod transparent, partea invizibilă să treacă prin ea și să se adreseze direct oamenilor. Bisericile instituționale ar trebui să fie doar un cadru, unde oamenii să se poate întâlni direct cu Hristos, dar ele sunt de fapt un loc unde sunt propovăduite și impuse anumite păreri umane despre Dumnezeu, care îmbracă forma unor doctrine sau dogme. Dialogul rațional între oameni este de dorit, dar impunerea și autoritatea religioasă sunt semnul fiarei și nr. numele ei 666. Acesta este un nume de om, adică aceasta este autoritatea pe care oamenii și-o arogă, unii în fața altora, în numele lui Dumnezeu. Nu este vorba aici numai de instituția papală, ci este vorba despre orice instituție bisericească care încearcă să își impună, prin orice mijloace, mai mult sau mai puțin subtile părerile ei despre Dumnezeu. Dacă încearcă cineva să se opună acestui fenomen ajunge să fie marginalizat.   

Bineînțeles că în postura în care se află papa de la Roma nu poate spune aceste adevăruri, cu aceleași cuvinte ca și mine, dar în afirmațiile sale se întrezărește un mesaj fundamental, pe care l-am afirmat și eu și anume unitatea spirituală a Bisericii lui Dumnezeu, numai că acest mesaj pare a fi deturnat către Biserica instituțională Romano-catolică, care, în mesajul papei, pare a fi Templul spiritual, de care vorbește acesta. Mesajul papei continuă astfel: ”Şi Duhul Sfânt, cu darurile sale, e cel care desenează varietatea. Acest lucru este important: Ce face Duhul Sfânt printre noi? El desenează varietatea care este bogăţia în Biserică şi uneşte totul şi pe toţi, aşa încât să constituie un templu spiritual, în care nu oferim jertfe materiale, ci pe noi înşine, viaţa noastră (cf. 1Pt 2,4-5). Biserica nu este o împletire de lucruri şi de interese, ci este templul Duhului Sfânt, templul în care acţionează Dumnezeu, templul în care fiecare dintre noi, cu darul Botezului, este piatră vie. Asta ne spune că nimeni nu este inutil în Biserică şi dacă uneori cineva spune altuia: "Du-te acasă, tu eşti inutil", acest lucru nu este adevărat, pentru că nimeni nu este inutil în Biserică, toţi suntem necesari pentru a construi acest templu! Nimeni nu este secundar. Nimeni nu este cel mai important în Biserică, toţi suntem egali în ochii lui Dumnezeu. Cineva dintre voi ar putea să spună: "Ascultaţi, domnule papă, dumneavoastră nu sunteţi egal cu noi". Da, sunt ca fiecare dintre voi, toţi suntem egali, suntem fraţi! Nimeni nu este anonim: toţi formăm şi construim Biserica. Acest lucru ne invită să reflectăm şi asupra faptului că dacă lipseşte cărămida vieţii noastre creştine, lipseşte ceva la frumuseţea Bisericii. Unii spun: "Eu cu Biserica n-am treabă", dar aşa lipseşte cărămida unei vieţi în acest frumos templu. Nimeni nu poate să plece, toţi trebuie să aducem Bisericii viaţa noastră, inima noastră, iubirea noastră, gândirea noastră, munca noastră: toţi împreună.”

Cred că din ce în ce mai mult se pune problema de a înțelege bine ce este Biserica. Mă bucur că papa vorbește despre Biserică ca despre un Templu spiritual, generat de Duhul Sfânt, care conferă unitate, prin însăși prezența Sa. Cu toate acestea, unitatea aceasta nu există între toți membrii confesiunilor creștine, care se adună împreună, căci este vorba despre o unitate spirituală și nu despre o unitate instituțională. Duhul Sfânt nu adună împreună pe toată lumea, ci numai pe aceia sau acelea în care locuiește El, căci numai aceștia au ceva în comun, din punct de vedere spiritual, adică au în comun chiar pe El. Simplu fapt că suntem împreună în același loc, nu ne pune pe noi în unitate, chiar dacă săvârșim împreună ritualuri religioase. Unitatea noastră este dată de dragostea spirituală, pe care o avem între noi, unul pentru celălalt și această dragoste este turnată în inimile noastre de Duhul Sfânt. (Romani 5; 5) Unitatea noastră este dată de asemenea de aceea că Duhul Sfânt, care locuiește în fiecare credincios născut din nou, dă fiecăruia în parte, prin darurile Lui, gândul care este de folosul celuilalt. Unitatea nu este doar una pur teoretică, ci este una practică atunci când Dumnezeu ne vorbește, prin puterea Duhului Sfânt, unuia prin intermediul altuia și când Isus (Iisus) vine în sprijinul nostru, prin oamenii care sunt dispuși să ne slujească, așa cum a făcut El. Duhul Sfânt ne conduce, pentru ca să fim în serviciul altora și să zidească prin noi, din punct de vedere spiritual, oamenii și nicidecum instituțiile bisericești. Darurile Duhului Sfânt sunt date spre folosul altora și atunci când folosesc altora ne folosesc întotdeauna și nouă. (1 Corinteni 12; 7) Fie că părăsim sau nu o instituție bisericească, fie că o vizităm mai des sau mai rar sau de loc, nou rămânem în adevărata Biserică a lui Dumnezeu, realitate unică și spirituală și aici noi continuăm să fim credincioși și să facem tot ceea ce ne dă Dumnezeu să facem, pentru mântuirea tuturor oamenilor. Comunitatea noastră este chiar societatea în care trăim și acolo trebuie să ne aducem aportul nostru, pentru binele întregii societăți și cu cei cu care suntem și în comuniune spirituală, indivizi aparținând oricărei confesiuni creștine relația noastră este una de unitate spirituală, care ar trebui să se manifeste într-o colaborare și prietenie reală.

Mesajul conținut de cuvântarea papei este incomplet, în sensul că nu ne lasă să întrevedem că adevărata Biserică a lui Dumnezeu se află deja în unitate spirituală, prin unitatea Duhului Sfânt, care locuiește în templele vii, care sunt toți Creștinii născuți din nou, indiferent de confesiunea creștină de care aparțin. Casa duhovnicească, Templul lui Dumnezeu este formată din templele umane, în care locuiește Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Cine nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui. (Romani 8; 9) Templul spiritual, despre care vorbește papa, nu este o instituție bisericească sau alta, ci este o realitate spirituală unică. Toți suntem egali și nu există nici un fel de ierarhie spirituală, iar cel mai mare este un slujitor al celor mai mulți adică este Hristos, al cărui serviciu și jertfă pe cruce a slujit tuturor. Nu există o comunitate reală între credincioși, decât acolo unde există o comunitate concretă între om și Dumnezeu. Numai că mai întâi trebuie să fim în relație cu Dumnezeu, pentru ca, prin prezența Lui în noi, să fim capabili să ne racordăm la ceilalți și să îi cunoaștem duhovnicește și nu doar pământește.

Întregul discurs al papei se poate consulta pe situl: www.ercis.ro(‎www.ercis.ro/viata.asp?id=20130697‎), cu titlul Vatican: Audienţa generală de miercuri, 26 iunie 2013 - Actualitate ...

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Botezul în apă și nașterea din nou    

 

Când începe nașterea din nou? Începe ea odată cu botezul în apă sau este independentă de acesta și poate începe fie înainte, fie după botez? Ce trebuie să înțelegem prin nașterea din apă? Este această naștere din apă același lucru ca și botezul în apă sau apa reprezintă cuvintele consemnate de N.T.? Ce altă variantă de interpretare există?...

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Cercetați Scripturile    

 

Nu am nici o teamă că fac greșeli în ceea ce scriu, dar fac tot posibilul să nu fac nici-o greșeală, pe baza luminii pe care o primesc, la fel ca orice Creștin, de la Dumnezeu și de asemenea pe baza unei bune documentări în materia la care mă refer. De ce nu îmi este teamă ca făcând anumite greșeli voi induce, fără voia mea, concepții greșite celor ce citesc? Aceasta se întâmplă dintr-un motiv foarte simplu și anume eu mă bazez pe faptul că nimeni nu trebuie să creadă ceea ce scriu eu, dacă Dumnezeu însuși nu îi arată că afirmațiile mele sunt exacte. Nimeni nu trebuie să preia automat toate afirmațiile mele, dar aceia și acelea care sunt luminate și ele direct de Dumnezeu le vor primi, nu datorită mie... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Credința personală    

 

Biserica Spirituală Unică exista, de la început, nu am înființat-o eu, doar am descoperit-o și am identificat-o. Paradoxal, dar probabil că și dvs. faceți, chiar fără să știți, parte din ea, deoarece de ea aparțin toți credincioși adevărați, născuți din nou, adică născuți din Dumnezeu, indiferent de ce confesiune creștină aparțin... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Doctrine și cunoaștere    

 

Sunt persoane care m-ar putea întreba de ce mă preocupă botezul în apă sau problema icoanelor. Dintr-un motiv foarte clar și anume din dorința de a prezenta Creștinismul ca fiind o cale deschisă și nicidecum închisă, în limitele contrafăcute ale doctrinelor creștine... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Esența învățăturilor lui Isus (Iisus)    

 

Toată credința creștină se bazează pe ideea de sacrificiu de sine. Toată învățătura lui Isus (Iisus) presupune renunțarea la sine sau lepădarea de sine. În absolut toate învățăturile Sale, Isus (Iisus) pleacă de la premisa necesității de a renunța la propriul nostru egoism, la a ne nega pe noi înșine, în natura noastră umană...

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Imperialismul spiritual    

 

Mulți Creștini se înarmează cu doctrinele lor și pornesc să cucerească lumea. Ei sunt siguri că fac un lucru bun dacă reușesc să îi convingă pe alți oameni să creadă la fel ca și ei, căci ei nu au nici o îndoială că ei cunosc cel mai bine toate aspectele legate de Persoana lui Dumnezeu. A spune ceea ce crezi și celorlalți este o activitate pozitivă căci acesta este modul în care ”sângele” conștiinței umane colective curge prin venele culturii și progresului omenirii... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Jertfa lui Isus (Iisus)     

 

Există două variante fundamentale de înțelegere a Creștinismului. În prima variantă, se consideră că Isus (Iisus) a murit pe cruce pentru noi și astfel, datorită meritelor Lui, fiecare din noi poate să dobândească mântuirea, doar prin acceptarea jertfei Lui, fără ca el sau ea să urmeze, în mod personal, calea crucii, asemănător cu ceea ce a îndeplinit Isus (Iisus). El a făcut totul pentru noi și noi nu mai avem nimic de făcut, prin El suntem mântuiți, doar prin credința în jertfa Lui și în valoarea ei expiatoare... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Moaștele sfinților și ale sfintelor     

 

De ce merg oamenii la sfinții morți și nu merg la sfinții vii? Unde sunt sfinții din zilele noastre într-o instituție bisericească, cea ortodoxă, aceea care face atâta caz de moaștele sfinților? Dacă în trecut au existat atât de mulți sfinți în Biserica instituțională Ortodoxă, cum se face că astăzi ei sau ele au dispărut cu desăvârșire? Dacă nu au dispărut atunci de ce sfinții vii nu pot să facă aceleași minuni ca și sfinții morți sau chiar mai extraordinare?... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Natura lui Dumnezeu     

 

Bisericile instituționale ne învață greșit despre modul cum trebuie să înțelegem învățăturile lui Isus (Iisus). Care este teoria în spatele învățăturilor lor? Dumnezeu este văzut ca o Ființă Supremă, având toate caracteristicile omului, dar extrapolate la un nivel absolut sau, altfel spus, absolutizate. Se susține, în mod greșit, că Dumnezeu este o entitate, printre celelalte entități, cea mai mare și cea mai puternică dintre ele....

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Pescar de oameni     

 

Exact la fel se întâmplă și în zilele noastre. Trei mari tipuri de cozi se regăsesc în România. Cozile la ghișee, cozile la ajutoarele venite de la U.E. și cozile la moaște. Cele două din urmă, prezintă aceeași logică. Se dă ”ceva,” care nu trebuie scăpat. La ajutoare se dau bunuri materiale și la moaște ”se dau” bunuri spirituale. Este adevărat că mântuirea noastră este gratuită dar scopul ei este prezentat în N.T... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Predestinarea celor aleși de Dumnezeu     

 

Dumnezeu cunoaște toate lucrurile înainte de a se întâmpla, din veșnicie. Știe chiar și reacția noastră la chemarea Lui. Chemarea lui Dumnezeu este personală, adică fiecare persoană primește chemarea sa, în mod direct. Nimeni nu poate veni la Isus (Iisus), dacă nu este chemat, în mod personal, de Tatăl. (Ioan 6; 44) Dumnezeu știe cine va răspunde pozitiv chemării Sale, încă înainte de întemeierea lumii... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Religia lui Isus (Iisus)   

 

Care a fost religia de care a aparținut Isus (Iisus)? A fost Isus (Iisus) Evreu și a aparținut de religia iudaică? A negat Isus (Iisus) religia iudaică și a înființat o altă religie? Fără îndoială că Isus (Iisus) a fost Evreu, dar El nu a inventat o altă religie, religia creștină, care să funcționeze alături de religia iudaică, El pur și simplu a respins orice religie, inclusiv religia iudaică...

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Revelația generală și revelația personală   

 

Credința creștină nu poate fi obligatorie pentru nimeni și nu poate fi impusă și lipsa ei nu poate fi reproșată nimănui deoarece credința nu este un lucru natural, evident pentru fiecare om, ci este un fenomen supranatural, un dar primit de la Dumnezeu. Doar prin forțe proprii, în mod firesc, nici un om nu poate să ajungă la adevărata credință....

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Rugăciunea este o experiență personală   

 

Cum trebuie să ne rugăm? Isus (Iisus) ne-a învățat cum trebuie să ne rugăm, dar instituțiile bisericești ne învață altceva. Pe cine trebuie să ascultăm? Covârșitoare majoritate a Creștinilor urmează Bisericile instituționale în învățăturile lor... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Voia lui Dumnezeu   

 

V.T. prezintă istoria unui eșec. Este vorba despre eșecul relației dintre om și Dumnezeu. Omul eșuează în încercarea sa de a fi pe placul lui Dumnezeu și, de asemenea, Dumnezeu eșuează în încercarea Sa de a îl fideliza pe om, de a avea un popor care să asculte de poruncile Sale. Cu excepția câtorva profeți, marea majoritate a poporului evreu nu l-a înțeles pe Dumnezeu și în final a contribuit la răstignirea Fiului Său...

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Biserica Spirituală Unică și Biserica instituțională Ortodoxă   

 

Principala deosebire dintre Biserica Spirituală Unică și Biserica instituțională Ortodoxă este aceea că prima este o realitate spirituală, adică o unitate în Duh și cea de-a doua este o instituție bisericească, o organizație religioasă. Biserica Spirituală Unică este formată din toți Creștinii născuți din nou, indiferent de confesiunea creștină de care aceștia aparțin sau chiar fără să aparțină de nici o confesiune creștină. Apartenența la o confesiune creștină sau alta nu joacă nici un rol, deoarece oamenii nu sunt mântuiți conform acestei apartenențe sau după formele ritualice pe care le urmează și nici după doctrinele creștine cu care se încearcă a fi îndoctrinați... 

 

(12. 10. 2013)

read more

 

 

Cea mai mare poruncă   

 

Care este cea mai mare poruncă? Toți Creștinii răspund cu ușurință la această întrebare. Este porunca iubirii, adică să îl iubim pe Dumnezeu, cu toată ființa noastră și pe aproapele nostru la fel ca pe noi înșine. Poruncă iubirii față de Dumnezeu rămâne neschimbată, între cele două Testamente, dar porunca iubirii de aproapele suferă o modificare esențială, care stă la baza întregii morale creștine. Cea mai mare poruncă cuprinsă în N.T., alături de dragostea pentru Dumnezeu, este una care nu este cuprinsă în V.T... 

 

(12. 10. 2013)

read more