All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
            Biserica Spirituală Unică și Martorii lui Iehova

23. 02.  2013

 

Gabriel Baicu

 

Există o deosebire fundamentală, în problema Trinității, între Biserica Spirituală Unică și Martorii lui Iehova. În acest articol mă ocup în special de o ramură, care ține de Martorii lui Iehova și anume de aceia și acelea, care susțin doctrina modalistă, care reduce Trinitatea la o singură Persoană. Modalismul este doctrina teologică potrivit căreia Tatăl, Fiul şi Duhul nu sunt trei Persoane distincte, ci mai degrabă trei moduri sau forme de activitate în care Dumnezeu se manifestă pe Sine. Conform conceptului modalist al Treimii, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt egali şi veşnic coexistenţi, ci sunt pur şi simplu trei manifestări succesive ale lui Dumnezeu, sau trei moduri temporare ale activităţii Sale. Modalismul, care este de fapt o formă a unitarianismului, neagă că Dumnezeu în făptura Sa lăuntrică este triunitar. Altminteri, el  pretinde că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt roluri temporare sau succesive adoptate de Dumnezeu pentru împlinirea planului divin al izbăvirii şi ele în nici un caz nu corespund în vreun fel naturii fundamentale a Supremului Dumnezeu. Modalismul nu recunoaşte personalitatea independentă a lui Hristos, ci priveşte întruparea ca pe un mod de existenţă sau de manifestare a Tatălui. Pentru modalişti, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh se referă doar la felul în care Dumnezeu se dezvăluie pe Sine, dar aceste noţiuni nu sunt legate de fiinţa Sa lăuntrică. În ceea ce privește modalismul eu spun că este doar una dintre posibilele modalități de a îl înțelege pe Dumnezeu și natura Sa și această variantă nu oferă mai multe garanții de veridicitate de cât alte opinii omenești, concretizate în alte dogme și doctrine, ale diferitelor confesiuni creștine. Nici o dogmă sau doctrină religioasă, care este relativă, deoarece cunoașterea umană este parțială, nu dezvăluie ”adevărul absolut,” despre Dumnezeu, ci aceasta reprezintă doar opinie umană, referitor la adevărul absolut. Opinia modalistă, cu privire la natura și ipostazele lui Dumnezeu, mi se pare eronată, atunci când este comparată cu textele Bibliei și am să explic de ce.

Deosebirea dintre Iehoviști, modaliști sau cei care pretind că nu sunt modaliști și Biserica Spirituala Unică este foarte mare. Martorii lui Iehova sunt o instituție bisericească, care susține o anumită doctrină, cu privire la Trinitate și care încearcă să își facă adepți, prin propovăduirea acestei doctrine. La fel ca orice confesiune creștină instituționalizată, Martorii lui Iehova grupează oamenii în jurul unei anumite interpretări a Bibliei, în loc să se limiteze să îi pună pe cei credincioși sau pe cele credincioase, în legătură personală cu Isus (Iisus). Oricine are dreptul să propună o anumită interpretare a Bibliei, dar scopul corect al activității noastre este acela de a îi pregăti pe oameni pentru a intra fiecare în parte, într-o relație personală cu Isus (Iisus) și nu doar de a deveni adepții unei anumite confesiuni creștine sau a alteia, ai unei doctrine creștine sau a alteia. Isus (Iisus) este o Persoană și drumul care duce la El nu este constituit din doctrinele creștine relative, ci dintr-o legătură personală, o experiență personală, o cunoaștere personală și un dialog personal, cu El. Doctrina modalistă este interesantă, la prima vedere și poate atrage pe mulți, dar are mari defecte și este inconsistentă cu Biblia.

Pe de altă parte, Biserica Spirituală Unică lasă deschisă această problemă a Trinității, nu tranșează definitiv această temă și rămâne deschisă la orice argument, care poate face mai multă lumină, în această privință. B.S.U. susține că nici o doctrină creștină nu cuprinde în întregime și nu rezolvă în totalitate complexitatea acestui subiect și că părerile oamenilor, inclusiv părerile exprimate în articolul de față, nu sunt decât încercări de a înțelege ceva care se află în sfere unde este greu de ajuns. Toate ideile noastre privitoare la Trinitate sunt numai opinii personale, susținute sau nu și de alții, ele nu reprezintă ”adevărul absolut” și nu rezolvă complet și definitiv această problemă, extrem de complexă și controversată. Din cauza discuțiilor privitoare la Trinitatea divină s-au creat noi religii, de exemplu Islamul și în mare măsură și din această cauză s-a împărțit Creștinismul în mai multe curente și denominațiuni. Orice părere care este impusă asupra altora, privitor la Trinitate sau la alte subiecte teologice devine un instrument de constrângere și o limitare a dreptului pe care îl are fiecare ființă umană de a își formula propriile convingeri. Din acest motiv, eu respect dreptul Martorilor lui Iehova de a își formula propriile păreri, privitor la Trinitate, dar îmi rezerv dreptul de a le critica, pe baza unor temeiuri biblice și de asemenea de a îmi expune propria părere. În baza textelor Bibliei, eu consider că Martorii lui Iehova, cel puțin în varianta modalistă, nu au clarificat în esența și complexitatea ei problema Trinității. Sunt de acord că textul din 1 Ioan 5; 7, care se referă la Trinitate, nu este decât o inserție târzie și că nu trebuie luat în considerare, atunci când se discută problema Trinității, dar asta nu validează concepția martorilor lui Iehova, în varianta modalistă, în această privință.

Trinitatea, concepută ca un Trinitarianism istoricist, așa cum o văd modaliștii, mi se pare că nu are susținere biblică. Înțeleg prin Trinitarianism istoricist o concepție în care se neagă existența Trinității în fapt, dar se acceptă pe cale de consecință. Cu alte cuvinte, după cum afirmă Martorii lui Iehova, nu există în fapt Trinitate, căci Tatăl este Isus și Isus este Tatăl, dar în V.T. Isus a ”întruchipat” un alt aspect al caracterului lui Dumnezeu, decât în N.T. Prin urmare, Dumnezeul din V.T. este categoric și aspru, dar același Dumnezeu în N.T. este blând și iubitor. Până la urmă, sunt tot două ipostaze diferite, la care dacă adăugăm și epoca actuală, avem în fapt, deși contestată, tot o Trinitate de ipostaze ale lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Martorii lui Iehova consideră că Trinitatea este o creație absurdă, datorată Conciliului de la Nicea și lui Constantin cel Mare. Martorii lui Iehova susțin că Dumnezeu este Unul, dar că El s-a manifestat diferit, în diferite perioade istorice. Ei susțin că în realitate există doar Isus, care este și Tatăl și care este același în V. T. și în N.T. Tatăl este identic cu Fiul și cu Duhul Sfânt, dar Tatăl s-a manifestat diferit în V.T., unde s-a prezentat ca Yhwh, în timpul vieții lui Isus (Iisus) pe pământ, unde s-a manifestat în persoană lui Isus (Iisus) și după ridicarea la Cer a lui Isus (Iisus) și Pogorârea Duhului Sfânt, când s-a manifestat și continuă să se manifeste ca și Duh Sfânt. Iehoviștii susțin că Dumnezeu Tatăl din V.T. este exact același cu Dumnezeu Fiul, din N.T., adică în V.T. este tot Isus din N.T., Acela care se manifestă. Evident că într-un fel așa și este deoarece Tatăl și Fiul sunt același Dumnezeu și nu sunt doi Dumnezei diferiți, dar negreșit El se manifestă în ipostaze sau forme diferite, în cele două cazuri. Idea de Trinitate, dacă nu este bine înțeleasă poate duce la mari confuzii.

Nu se poate spune că Isus, din N.T. este identic cu Dumnezeu, din V.T., deoarece Dumnezeu, din V.T., nu conținea în Sine și natura umană, spre deosebire de Isus, din N.T., care conține această natură umană, deoarece Isus a fost în același timp, Dumnezeu adevărat și om adevărat. A susține că Dumnezeu, din V.T., este identic cu Isus din N.T., înseamnă să susținem că Isus, în N.T., a fost exclusiv Dumnezeu, dar nu a fost, în același timp și om și aceasta consider că este o eroare. Isus s-a născut din femeie, a suferit ca un om și a murit ca un om, deci Isus a avut negreșit o dublă natură, divină și umană. Deoarece eu nu cred că Isus omul a avut doar o natură divină, în N.T., dar nu a avut și o natură umană, eu resping teoria modalistă și o consider inadecvată la învățătura creștină. Iehoviștii au tot dreptul să creadă ceea ce doresc, dar eu consider că N.T. ne arată că Isus a fost și om adevărat, în natura Sa și nu doar Dumnezeu adevărat și, din acest motiv, Dumnezeu, din V.T., nu este același cu Dumnezeu din N.T., decât în latura Sa divină. În latura umană Isus nu se regăsește în V.T. ca o prezență reală. Mai mult, eu cred că prin Isus, orice om poate avea același statut pe care l-a avut și El, adică poate să devină fiul sau fica lui Dumnezeu, dacă la rândul lui sau al ei, vor fi născuți și ei din Dumnezeu. Prin nașterea din nou, adică prin nașterea din Dumnezeu, noi devenim copiii Tatălui Ceresc, cu nimic deosebiți de Isus, El rămâne însă pentru totdeauna, Cel dintâi născut, dintre mai mulți frați. (Romani 8; 28-29; Galateni 3; 26)

Isus este Mântuitorul nostru, dar noi suntem frații și surorile Lui, nu suntem ”robii” Lui sau slujitorii Lui, mai mult decât este El slujitorul nostru. (Ioan 15; 15 ; Luca 22; 27) Și eu cred că doctrina stabilită prin Conciliu de la Niceea, privitor la Treimea divină, este incompletă și imperfectă, dar din alte motive decât cred Martorii lui Iehova. Eu cred că Persoana lui Isus a fost greșit înțeleasă și că a fost transformată, în mod nejustificat, într-un obiect de cult, într-un idol, cu toate că El a fost conceput de Dumnezeu Tatăl să fie doar un ”deschizător de drumuri,” un exemplu de urmat pentru oameni, adică un înainte mergător, pe baza căruia oamenii să trăiască așa cum a trăit și El și să devină fii și fiicele Tatălui. Isus este o modalitate, o jertfă sacrificată în interesul nostru veșnic, nu este ”șeful,” ”patronul,” în care a fost transformat, de către instituțiile bisericești.

Mântuirea nu este o recompensă pentru cei buni, mântuirea este modalitatea prin care devenim copiii lui Dumnezeu, moștenitorii Lui. Desigur că numai cei buni vor fi copiii lui Dumnezeu, dar este nevoie de mai mult și anume de a fi născuți din El și nu doar de o bunătate a noastră proprie. Așa cum Isus a fost născut din Dumnezeu, așa trebuie să fim născuți și noi, din Duhul Sfânt. (1 Ioan 5; 18) Eu nu spun că trebuie să fim născuți toți din fecioară, prin nașterea noastră biologică, numai Nicodim și alții ca el, putea crede că trebuie să ne naștem a doua oară, biologic, pentru a fi mântuiți. Eu spun că trebuie să fim născuți toți din Duhul Sfânt, căci dacă nu vom fi, atunci nu vom vedea și nu vom intra în Împărăția lui Dumnezeu. (Ioan 3; 3-6) Atunci când suntem născuți din Dumnezeu și numai atunci, suntem copiii Lui și dobândim același statut ca și Isus. Așa cum Isus a fost născut din Duhul Sfânt, tot așa trebuie să fim născuți și noi, nu din Duhul Sfânt și dintr-o fecioară, ca persoană biologică, ci din Duhul Sfânt și din natura noastră umană, prin unirea celor două, căci astfel noi devenim ființe noi, creațiuni noi. (2 Corinteni 5; 17-18)

Numai Isus a avut nevoie să fie născut dintr-o Fecioară și din punct de vedere biologic, căci El nu putea greși, dar noi dacă greșim putem fi iertați de greșelile noastre, prin sângele Lui. Dacă ar fi greșit chiar Isus, nu exista nici o jertfă, în așa fel ca El să poată fi iertat, deoarece jertfele de animale din V.T. îl prefigurau chiar jertfa Sa pe cruce, adică pe El și cum putea să fie folosit pentru iertarea Lui, simboluri care arătau spre iertarea care venea prin El? Jertfele de animale, din V.T., aveau valoare tot prin prisma jertfei pe care urma să o aducă Isus, adică pe sine însuși și dacă Isus ar fi greșit, atunci nici aceste jertfe pentru păcat, prevăzute de V.T., oricum nu ar fi avut nici o valabilitate. Nașterea din Fecioară a lui Isus nu presupune că El nu poate fi egalat sau urmat, pe baza faptului că noi nu suntem toți născuți din fecioare, ci înseamnă că Dumnezeu și-a luat toate precauțiile ca Isus să nu păcătuiască, căci dacă o făcea, tot planul de mântuire a lui Dumnezeu ar fi fost compromis. Deoarece, acum există jertfa lui Isus pe cruce, cu noi miza este diferită, în sensul că noi, chiar dacă greșim putem fi iertați, prin această jertfă și aceasta nu ne pune într-o lumină diferită, într-o situație de inferioritate față de Isus, căci poate că și noi, dacă am fi fost născuți din Fecioară, am fi putut să trăim pe pământ fără să păcătuim niciodată, la fel ca și El. (1 Petru 2, 22) Noi suntem egali cu Isus, dacă suntem născuți din Dumnezeu, nu suntem mai mari decât El, dar avem propria noastră demnitate. Nu suntem independenți față de Isus, dar suntem și noi copii ai lui Dumnezeu, ca și El, pe baza propriei noastre nașterii individuale din Dumnezeu.

Ceea ce ne învață Bisericile instituționale și anume că este de ajuns să credem în Isus, dar că nu este obligatoriu să și trăim ca și El, este complet greșit și contravine N.T. (1 Ioan 2; 6) Cine dorește să fie fiul sau fiica lui Dumnezeu Tatăl, trebuie să fie născut din Tatăl și să trăiască și el sau și ea, cum a trăit Isus, căci Isus nu este mântuit în locul nostru, prin credința noastră în El, ci chiar noi suntem aceia sau acelea, care urmează să fim mântuiți. Este adevărat că prin Isus ni se pun la dispoziție toate mijloacele sau mecanismele mântuirii noastre, dar cei care trebuie să parcurgă drumul, care se deschide înaintea noastră, suntem chiar noi, deoarece Isus l-a parcurs o dată. El nu a parcurs acest drum în locul nostru, ci l-a parcurs pentru noi, doar pentru ca să ne arate nouă care este această Cale și cum trebuie ea străbătută. Credința în Isus ne îndreptățește să mergem pe Calea, care este El, dar credința fără fapte este moartă, adică putem să credem în Calea, care duce la viața veșnică, dar să nu mergem pe ea. (Iacov 2; 14-26)

Prin Isus, Calea către veșnicie ne este deschisă, dar această Cale duce la cruce și pe acolo trebuie să trecem și noi, dacă este cazul. Crucea lui Isus nu a exclus ”crucea martirilor,” și chiar dacă El a murit pentru ei și ei au trebuit să moară, pentru numele Lui. Bisericile instituționale ne-au obișnuit să credem că dacă facem ce spun ele este în regulă și vom fi mântuiți, dar este o minciună, noi trebuie să trăim cum a trăit Isus, căci acesta este modelul acceptabil în ochii lui Dumnezeu Tatăl, acesta este modul cum înțelege El că trebuie să trăiască un om pe pământ, adică așa a trăit chiar El, în omul Isus (Iisus), printre oameni. Isus nu a parcurs și nu parcurge în locul nostru Calea mântuirii, este un drum, care stă în fața fiecăruia dintre noi. El a murit în locul nostru, dar nu este mântuit în locul nostru, ci trăiește în noi, împreună cu noi. Asupra întinderii acoperirii pe care ne-o asigură Isus, în problema mântuirii noastre sunt multe dezbateri, dar eu consider că e prea mult să credem că Isus este înlocuitorul nostru chiar și în relațiile pe care noi le avem cu semenii noștri, adică noi nu mai trebuie să facem nimic pentru ei, deoarece a făcut și face totul Isus (Iisus) pentru aceștia.

În viziunea Martorilor lui Iehova nu poate fi vorba despre Trinitate, deoarece cele trei Persoane nu se manifestă în același timp, ci se manifestă diferit în epoci istorice diferite. De fapt, Isus din N.T. este același cu Tatăl, din V.T., ei sunt aceași Persoană și nu două Persoane diferite și nu exista Tatăl în afara Persoanei istorice a lui Isus (Iisus).

Eu nu accept această teorie din următoarele motive:

1.          Dacă ar fi așa, cum susțin Martorii lui Iehova, modaliști, înseamnă că pruncul Isus ținea pe umerii Săi fragili întregul univers, atunci când se afla în brațele Fecioarei Maria. Așa cum cred Creștinii, Dumnezeu Tatăl este Cel care susține prin puterea Lui întregul univers și dacă Tatăl era Isus înseamnă că pruncul Isus era responsabil de tot ceea ce există. Mi se pare absurd.

2.           Isus (Iisus) vorbea adesea cu Tatăl Său, atunci când a trăit pe pământ, deci Isus Iisus) Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu, vorbea cu o altă Persoană, din exteriorul Lui și nu vorbea sau se ruga Lui însuși. (Ioan 11; 42)

3.          Isus (Iisus) făcea deosebirea între El și Tatăl și nu considera despre Sine că El este singura reprezentare a lui Dumnezeu, adică El nu afirma că El este Tatăl, ci că El și Tatăl sunt una, adică sunt în unitate. (Ioan 10; 30) Isus (Iisus) nu a spus că El este Tatăl, ci a spus că Tatăl este în El și în acest fel l-a evidențiat pe Tatăl ca fiind diferit, exterior și interior Lui. Dacă Isus (Iisus) ar fi fost Tatăl, nu avea nici un sens ca El să afirme că Tatăl este mai mare decât El sau că El și Tatăl sunt una, de vreme ce nu ar fi fost absolut nici o diferență între ei. Isus (Iisus) ar fi spus probabil că El este Tatăl și nu ar fi spus că El este în Tatăl, adică El se află cuprins într-o altă Realitate, decât Sine însuși. (Ioan 14; 11)

Martorii lui Iehova nu neagă în realitate Trinitatea, împotriva afirmațiilor lor, ci neagă Trinitatea în prezent, adică existența celor Trei Persoane, în același timp, dar în felul acesta ei rămân Trinitari, în sensul că ei recunosc că un singur Dumnezeu se manifestă în trei ipostaze diferite, în perioade istorice diferite. Chiar dacă nu îl numesc Tatăl, Isus (Iisus) din V.T. este în altă ipostază decât Isus (Iisus) din N.T.

În cea ce mă privește eu consider că problema Trinității este departe de a fi rezolvată și nu este mai clară nici atunci când este privită prin prisma doctrinei modaliste. De fapt, nici Conciliu de la Nicea nu rezolvă această problemă deoarece crezul creștin nu poate răspunde la următoarele probleme.

1.       Cum poate fi Persoana lui Cristos, pre-existent, adică Cristos cosmic identică cu Persoana lui Isus (Iisus), cea istorică, care a trăit acum 20000 de ani pe pământ, identice una cu cealaltă, atâta vreme cât Creștinismul, așa zis ortodox, sau nicean susține că Isus Cristos, trăind pe pământ a fost o singură Persoană, dar cu două naturi diferite, adică cu o natură divină și cu o natură umană? Cele două Persoane, menționate mai sus, nu puteau fi exact aceeași Persoană, deoarece Cristos cosmic nu conținea și natura umană, ci doar natura divină, deci Cristos, care s-a întrupat în omul Isus (Iisus), este altă Persoană decât Isus (Iisus), care a trăit pe pământ acum 2000 de ani. Două Persoane nu pot să fie identice dacă au naturi diferite. Faptul de a îi confunda pe Cei doi și a face din ei un singur Fiu al lui Dumnezeu este o eroare fundamentală, săvârșită de către Conciliu de la Niceea.

2.       Ce s-a întâmplat cu natura umană, existentă în Fiul omului și Fiul lui Dumnezeu, Isus, după ce Acesta s-a înălțat la Cer? Natura umană, care a dublat natura divină a lui Isus (Iisus), s-a ridicat și ea la Cer și s-a întors în Dumnezeu sau a rămas pe pământ? Dacă s-a ridicat la Cer, această înseamnă că natura umană face parte din Dumnezeu, în prezent și că omul, natura sa, este o parte a Trinității lui Dumnezeu. Trinitatea deci, conține și omul și nu doar pe Tatăl Fiul și Duhul Sfânt. Dacă nu s-a înălțat la Cer, decât natura divină, care exista în Isus (Iisus), aceasta înseamnă că, oricât de sfânt ar fi, omul nu poate ajunge în Împărăția lui Dumnezeu.

În ceea ce mă privește, eu nu mă simt legat de nici o doctrină și nici nu vreau să creez o nouă doctrină creștină și de aceea mă mulțumesc să am propria mea opinie, la care țin și în care cred. Rămân deschis oricăror clarificări ulteriore și resping orice constrângere, bazată pe autoritatea unei instituții bisericești, oricare ar fi aceasta. Este exact ceea ce susțin, în toată învățătura pe care eu o prezint. Fiecare are dreptul să își formeze propriile lui sau propriile ei opinii și nu este legat sau nu este obligat de nici o doctrină creștină. Eu cred că Tatăl este o Realitate infinită, mai exactă El este chiar dimensiunea infinită a Realității și că în conexia Sa cu dimensiunea finită a Realității, Tatăl s-a îmbrăcat în materie, pentru a crea forme materiale și că Fiul Cosmic, Cristos pre-existent, este chiar Tatăl, care a luat pentru Sine o formă materială, un trup material, s-a îmbrăcat în materie, într-o anumită formă de materie indestructibilă, păstrând, în același timp pentru Sine, întru totul, caracteristicile unei Realități infinite, nemărginite la nici un fel de formă. Tatăl a rămas Duh, dar a îmbrăcat și o Formă materială, pre-existentă întrupării în omul Isus (Iisus).

Același unic Dumnezeu este, în același timp, Duh, dar și Cristos, adică Cuvântul făcut Trup, încă înainte de întemeierea lumii, de fapt a oricărei lumi. Același Tată infinit, care este în același timp Fiul, în esența Sa, chiar dacă nu și în formă sau ipostază s-a întrupat și în omul Isus (Iisus), dar Acesta din urmă îl conține pe Tatăl, însă conține, în același timp și natura umană. Tatăl și Isus (Iisus) omul nu sunt identici, dar Tatăl și Cristos pre-existent sunt identici, din punctul de vedere al conținutului, dar nu și din punctul de vedere al Formei. Duhul Sfânt este aceea latura a Tatălui care se află, în același timp, în Fiul pre-existent, care s-a aflat în omul Isus (Iisus) și în orice om, care îl primește pe El. Tatăl este Duh și Duhul Sfânt nu poate fi Duhul unui Duh, ci este chiar Tatăl, în ipostaza Sa de prezență personală în interiorul a tot ceea ce este material. Tatăl și Isus (Iisus), care a trăit pe pământ, sunt identici numai dacă considerăm natura divină a lui Isus (Iisus), dar natura umană nu era și în Tatăl.

Din punctul meu de vedere, eu cred în Trinitate dar consider că Trinitatea înseamnă un singur Dumnezeu atotputernic, care ia pentru Sine diverse ipostaze, rămânând mereu ceea ce este, adică o minte universală, o conștiință a tot ceea ce există. Dumnezeu Tatăl este și în noi și în afara noastră, în același timp și atunci când El este în noi sau când El a fost în Isus, El nu s-a despărțit de dimensiunea Sa infinită și nu putea să o facă și să rămână în același timp Dumnezeu. Ca un exemplu, este cazul unui ocean, a cărui apă este turnată într-un pahar, oceanul rămâne vast, în cazul lui Dumnezeu, El rămâne infinit, chiar dacă oceanul este conținut și de paharul respectiv. Este evident că Persoana lui Cristos pre-existent nu putea să moară pe o cruce, căci Tatăl nu poate muri, fiind veșnic și că Cel care a murit a fost omul Isus (Iisus), dar natura umană a lui Isus (Iisus) a înviat și s-a înălțat la Cer împreună cu cea divină. În felul acesta Dumnezeu însuși s-a ”îmbogățit,” prin aceea că, din acel moment, Trinitatea conține în Sine și natura umană, nu doar pe cea divină. Trinitatea, în momentul de față, conține trei Persoane și două naturi, dar prin persoană nu trebuie să înțelegem ceea ce se înțelege, în mod curent prin noțiunea de persoană, în limbajul obișnuit. În cazul lui Dumnezeu, Persoană divină înseamnă ipostază, adică mod de raportare la un anumit obiect, de exemplu la om și nu înseamnă nicidecum personalitate diferită sau ordine ierarhică între Persoanele divinității.

Isus (Iisus), Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu a fost un om, în care a locuit Dumnezeu. El a fost o întrupare a Tatălui Ceresc, prin aceea că El a fost o Persoană, în care a locuit trupește, prin Duhul Sfânt, toată Dumnezeirea. La trup, a fost găsit ca un om, deci la trup sau după trup Isus (Iisus) nu a fost Dumnezeu, ci om. (Filipeni 2; 8) Isus (Iisus), care a trăit acum 2000 de ani pe pământ a fost și om și Dumnezeu și așa putem să fim fiecare din noi, dacă Tatăl locuiește în noi, așa cum a locuit și în Isus (Iisus). Isus (Iisus) nu mai este singurul Fiu al lui Dumnezeu, căci după ce a murit și a înviat, prin El, Dumnezeu a dobândit mulți fii și multe fiice. Isus (Iisus) omul, atunci când Dumnezeu s-a întrupat în El, ceea ce înseamnă că a locuit în El, a fost singurul Fiu al lui Dumnezeu, dar acum Isus (Iisus) nu mai este singurul Fiu al lui Dumnezeu, întrucât Trinitatea cuprinde în sine și natura umană și orcine îl primește pe Isus (Iisus) și este născut din Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, adică prin nașterea din nou sau nașterea de sus, devine și el sau și ea fiul sau fiica Tatălui și astfel intră în familia Lui. Isus (Iisus) este doar Cel dintâi născut dintre mai mulți frați, nu mai este singurul Fiu al lui Dumnezeu, deci prin El și în El, asistăm la o transformare a Trinității, căci conține mult mai multe ipostaze umane și nu doar una. Aș vrea să subliniez, încă o dată că părerile mele în privința Trinității sunt doar opinii personale și că ele nu doresc să se constituie într-o nouă doctrină creștină. Pe de altă parte, nici părerile Iehoviștilor, ale Ortodocșilor, Romano Catolicilor, Protestanților, Reformaților, Evangheliștilor, Baptiștilor, Penticostalilor etc. nu sunt decât tot opinii personale și nimic mai mult, dar care s-au impus ca niște doctrine, prin autoritatea, artificial creată, a instituțiilor bisericești. Dacă unii cred că sunt mai inspirați decât alții este problema lor, dar eu nu pot lua în serios pretenția lor de a fi singurii care au dreptate, atâta vreme cât nu pot să dea răspuns la o serie de întrebări, pe care le ridică modalitatea lor de interpretare a Trinității.

1. www.voxdeibaptist.org/Triteism_modalism.htm‎

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate 

 

IIsus (Iisus) Apa vieţii şi Boboteaza   

 

Oare a bea din Apa vieţii care este Iisus şi a bea din apa care este agiasma mare este acelaşi lucru? Eu afirm că nu este, deoarece Apa vie, care este Isus (Iisus) se transformă într-un izvor de apă vie pentru ceilalţi prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi, pe când apa, care este agiasma mare, nu poate echiala cu lucrarea complexă a naşterii din nou, a roadelor şi darurilor duhovniceşti. (1 Corinteni 12; 1-11) Apa vie, care este Isus (Iisus) lucrează prin cuvintele pe care El le-a spus pe pământ şi mai ales prin puterea pe care El o are asupra inimilor noastre...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Război cu Isus (Iisus)   

 

De unde absurditatea că cenuşa şi pământul, adică solul, sunt două substanţe calitativ diferite? Dacă luăm un pumn de cenuşă şi îl amestecăm cu pământ prelevat din sol vom vedea că ele devin o combinaţie uniformă, greu de separat. În fapt, solul este format şi din multă cenuşă provenită de la animale sau vegetaţie arse, de a lungul timpului...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Veşnicia vieţii şi moartea trupului biologic   

 

Indiferent dacă în momentul înmormântării noastre se face sau nu o slujbă religioasă destinul nostru veşnic este acelaşi. Suntem judecaţi de Dumnezeu după ceea ce suntem, adică am ajuns să fim, în timpul vieţii noastre pe pământ şi nicidecum după ceea ce pot face Bisericile instituţionale pentru noi. Indiferent dacă momentul îngropării noastre se petrece în intimitatea familiei noastre...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Isus (Iisus) ne mântuieşte   

 

Nici un om şi nici o instituţie bisericească nu are monopolul mântuirii. Isus (Iisus) este singurul Mântuitor. Nu este greşit să îl urmezi pe Isus (Iisus), fiind într-un cult, este chiar foarte, foarte, foarte bine. La un moment dat, când Isus (Iisus) ne va arăta, toţi aceia care suntem ai Lui, va trebui să părăsim toate denominaţiunile, pentru a nu ne face părtaşi la păcatele Babilonului, format din mulţimea de instituţii bisericeşti... 

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Vehicule ale păcatului şi morţii ( cu extrase din traducerea ortodoxă a Bibliei)   

 

În zilele noastre instituţiile bisericeşti îndeplinesc aceeaşi funcţie, ca şi Legea în V.T. Prin regulile şi tradiţiile lor, în loc să se producă o creştere spirituală a membrilor lor, în realitate se înmulţeşte păcatul. Bisericile instituţionale, prin caracterul lor normativ, adică prin stabilirea de reguli, doctrine şi norme obligatorii creează acelaşi efect, ca şi cel descris de Pavel, în textul de mai jos (Romani 7 ; 7-13)...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Vehicule ale păcatului şi morţii ( cu extrase din traducerea Cornilescu a Bibliei) )  

 

În zilele noastre instituţiile bisericeşti îndeplinesc aceeaşi funcţie, ca şi Legea în V.T. Prin regulile şi tradiţiile lor, în loc să se producă o creştere spirituală a membrilor lor, în realitate se înmulţeşte păcatul. Bisericile instituţionale, prin caracterul lor normativ, adică prin stabilirea de reguli, doctrine şi norme obligatorii creează acelaşi efect, ca şi cel descris de Pavel, în textul de mai jos: 7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! 

 

(07. 01. 2013

read more

 

 

Isus (Iisus) Lumina din noi   

 

Dumnezeu trimite oamenii Săi ca prin ei să răspândească lumina. Totuşi pentru aceia care vor să doarmă, lumina îi oboseşte şi vor să o stingă. Pentru aceia pe care îi deranjează lumina şi vor să doarmă, eu le urez somn uşor şi le spun să aibă grijă ca somnul lor să nu fie unul veşnic...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu şi viitorul   

 

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una singură şi se află într-o perfectă unitate spirituală, între membrii ei şi cu Dumnezeu. Multitudinea de Biserici instituţionale sunt o imagine falsă a lui Dumnezeu şi a Bisericii adevărate, deoarece ele sunt organizate ierarhic, după imaginea lumii. Unirea instituţiilor bisericeşti, nu duce la o unitate perfectă, aşa cum a cerut Isus (Iisus), pentru Creştini...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni   

 

Capul unui om spiritual, este spiritul care locuieşte în el sau în ea. Capul unui Creştin trebuie să fie Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care este şi Duhul lui Hristos, după cum ne învaţă N.T. (Romani 8; 9) Prin Duhul Sfânt simţim prezenţa lui Dumnezeu în noi, primim învăţăturile Sale şi avem acces la Mintea lui Dumnezeu. Cristos ne învaţă toate lucrurile prin Duhul Sfânt, chiar lucruri pe care nu le-a spus niciodată pe pământ. 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Facă-se doar voia lui Dumnezeu pe pământ   

 

Directivele date în epistolele către Timotei nu aparţin lui Pavel, căci este de acum de notorietate că nu el a scris aceste epistole. Sunt scrise de altcineva şi prezentate sub pseudonimul Pavel. Există chiar pe Internet foarte multe materiale, care clarifică problemă autorilor epistolelor atribuite lui Pavel. Este de ajuns să fie tastată această expresie: „autorul epistolelor lui Pavel” şi apar mai multe materiale...

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Locul unde se evanghelizează   

 

Femeile fac tot timpul muncă de evanghelizare. Care este deosebirea între a învăţa pe cineva pe stradă, la piaţă sau la locul de muncă, despre Dumnezeu şi a învăţa aceleaşi persoane într-o clădire, unde se adună Creştinii? Trebuie să înţelegem corect...  

 

(07. 01. 2013)

read more

 

 

Sfinţii la a două venire a lui Isus (Iisus)   

 

Ce se înţelege prin rămăşiţă, adică cei sfinţi, care vor rezista până la urmă şi care vor fi salvaţi, cu ocazia celei de a doua reveniri a lui Isus (Iisus)? Textul din cartea Apocalipsa lui Ioan este foarte clar: • 17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus (Iisus) Hristos... 

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Naşterea din nou   

 

Fiecare credincios trebuie să fie născut din nou, în mod personal şi nu doar sfinţii din calendar, în caz contrar nu are nici o şansă pentru a fi mântuit şi a locui cu Dumnezeu în Împărăţia Sa, pentru veşnicie. Acest lucru îl spune Isus (Iisus), eu doar îl reamintesc, dată fiind importanţa covârşitoare şi care face deosebirea între viaţa veşnică şi moartea veşnică. Faptul că preoţii sau pastorii sunt născuţi din nou nu este de ajuns, deoarece mântuirea este individuală...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Mai rău ca mormintele   

 

Destule persoane din România obişnuiesc să meargă la cimitirul Belu Catolic, din Bucureşti pentru a se ruga în jurul unui grup de 9 morminte, care mărturisesc ei că îi ajută şi că urmare a rugăciunilor lor li se împlinesc dorinţele. Mulţi credincioşi nu găsesc suportul spiritual, de care au nevoie, în Bisericile instituţionale, pe care le frecventează şi de aceea îl caută oriunde acesta se poate găsi...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Doctrinele religioase creştine şi primele Biserici   

 

Primele comunităţi creştine nu aveau o doctrină obligatorie, fixă şi determinată. Erau conduse direct de Duhul Sfânt şi nu indirect prin intermediul funcţionarilor religioşi, care pretind că ştiu cel mai bine, toate lucrurile, legate de Dumnezeu. În perioada Bisericii apostolice circulau ne numărate scrieri şi multe din ele au fost interzise, în procesul treptat al formării instituţiilor bisericeşti, au fost eliminate şi chiar distruse...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Interpretarea Bibliei   

 

Biblia nu se poate înţelege corect, dacă lăsăm pe din afară câte un verset, de care nu vrem să ţinem cont şi despre care nu se vorbeşte niciodată, în adunările creştine. De exemplu, ce a vrut apostolul Pavel să spună când a făcut afirmaţia că toţi aceia care au fost botezaţi pentru Cristos, s-au îmbrăcat cu Cristos şi că din această cauză, nu mai există deosebire între Iudeu sau Grec, rob sau slobod sau între parte bărbătească şi parte femeiască?...  

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Responsabilitate creştină   

 

În societate, femeile au un rol deosebit de important, fiind câteodată chiar şi şefi de stat. În viaţa profesională femeile îndeplinesc şi funcţiile cele mai complexe şi grele, fiind mecanici, constructori, poliţiste, judecători, procurori, inginere, arhitecte, medici şi chiar pilot de avioane supersonice sau astronaute. În învăţământ, femeile care încep prin a fi primii învăţători ai copiilor lor, sunt învăţătoare în şcolile primare, profesoare în ciclul secundar şi lectori, conferenţiari sau profesoare universitare... 

 

(14. 12. 2012)

read more

 

 

Autoritatea religioasă   

 

Autoritatea spirituală impusă asupra conştiinţelor noastre este o construcţie artificială şi falsă. Instituţiile bisericeşti îşi bazează autoritatea asupra noastră pe o interpretare total greşită a învăţăturilor lui Isus (Iisus). El nu a făcut nici o diferenţă între oameni, atunci când le-a cerut să se iubească unii pe alţii, aşa cum iubeşte El. Oamenii în schimb, conform obiceiurilor şi tradiţiilor lor au început să introducă în mediile creştine ierarhia şi lupta pentru putere şi deosebiri de tot felul, chiar şi între femei şi bărbaţi... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

Ordinea Creaţiei 

 

Întrucât s-a adus ca şi un contra argument la un articol al meu ideea că superioritatea bărbatului asupra femeii se bazează pe ordinea creaţiei, mă simt dator să răspund la aceasta. Se pare că în cartea Geneza a Bibliei scrie că mai întâi a fost creat bărbatul şi după aceea femeia şi din acest motiv bărbatul ar avea întâietate, faţă de femeie... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

Icoana lui Isus (Iisus) nu este un idol   

 

Eu nu mă închin în fața icoanelor și mai ales detest să îmi ating fruntea de ele, dar doresc să fiu obiectiv în analizele mele și nu aș vrea, în nici un caz să fiu părtinitor, favorizând o doctrină a unei confesiuni creștine în defavoarea doctrinei altei confesiuni creștine. Pentru mine, toate confesiunile creștine au valoare egală și doctrinele lor, toate, fără excepție, au și multe puncte slabe... 

 

(10. 12. 2012)

read more

 

 

"Hrană tare" şi "lapte" în Creştimism   

 

Bisericile instituţionale sunt obligate să servească mai mult ‚lapte,’ decât hrană tare, deoarece în mijlocul lor sunt mulţi Creştini „lumeşti,” care înţeleg numai de ordine şi disciplină, de autoritatea impusă asupra lor, decât de glasul lui Dumnezeu, care vorbeşte în propria conştiinţă, a celui născut din nou. În N.T. există şi hrană tare şi doresc să v-o prezint, deoarece eu mă adresez mai ales celor Aleşi şi ei mă vor înţelege...  

 

(05. 12. 2012)

read more

 

O Persoană nu o doctrină   

 

Atât eu cât şi reprezentanţii Bisericii instituţionale Adventiste de ziua a 7 a, avem acelaşi scop şi anume încercăm să avertizăm omenirea asupra pericolele viitoare, care planează asupra sa şi care sunt descrise în cartea Apocalipsa lui Ioan, ultima carte a Bibliei. Diferenţa între noi este de viziune asupra Bibliei şi desigur şi asupra viitorului. Adventiştii cred că numai aceia care ţin sâmbătă, ca şi zi de odihnă, vor fi salvaţi, pe când eu, în baza textelor Bibliei, sunt convins că ţinerea zilei de odihnă, sâmbăta nu este o condiţie a mântuirii... 

 

(05. 12. 2012)

read more

 

 

În Împărăţia lui Dumnezeu nu se va ţine o zi de odihnă   

 

În legătură cu ţinerea sabatului zilei a şaptea eu cred că aceasta nu are cum să fie o Lege veşnică, deoarece în Împărăţia lui Dumnezeu, această Lege îşi pierde orice sens, atâta vreme cât acolo nu se va munci, ci va fi doar odihnă veşnică. Acolo cei mântuiţi nu vor munci şase zile pentru ca să se odihnească în ziua a şaptea. Pentru Evrei această Lege îşi avea un sens, căci le dădea prilejul să se gândească la Dumnezeu, cel puţin o dată pe săptămână... 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Despre sabat şi semnificaţia sa   

 

Adventiştii de ziua a 7 a susţin că este necesar să ţinem o zi de odihnă şi aceasta trebuie să fie sâmbăta, în caz contrar nu putem să fim mântuiţi. Aşa au fost învăţaţi de Elen G. White şi aşa, cred ei că trebuie să fie. Trebuie să precizăm încă de la început că problema se pune de a şti dacă trebuie să ţinem o zi de odihnă sau nu, în sistemul N.T. şi dacă răspunsul este afirmativ, care este aceea zi de odihnă, este ea sâmbăta, sau este duminica? 

 

(01. 12. 2012)

read more

 

 

Adventiştii de ziua a 7 a şi miezul doctrinei lor   

 

Nu există nici o dovadă în Biblie că primii Creştini dintre neamuri considerau ţinerea unei anumite zile de odihnă ca fiind obligatorie. Primii Creştini, care erau Evrei convertiţi, continuau să respecte sabatul şi alte obiceiuri evreieşti. Pentru Creştinii dintre neamuri lucrurile nu erau atât de clare. Ei au dezbătut mult această problemă şi alte elemente ale tradiţiei iudaice, stare de fapt care se reflectă în scrierile apostolului Pavel. 

 

(01. 12. 2012)

read more