All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
 Responsabilitate crestina

 14. 12. 2012

Gabriel Baicu

        

În societate, femeile au un rol deosebit de important, fiind câteodată chiar şi şefi de stat. În viaţa profesională femeile îndeplinesc şi funcţiile cele mai complexe şi grele, fiind mecanici, constructori, poliţiste, judecători, procurori, inginere, arhitecte, medici şi chiar pilot de avioane supersonice sau astronaute. În învăţământ, femeile care încep prin a fi primii învăţători ai copiilor lor, sunt învăţătoare în şcolile primare, profesoare în ciclul secundar şi lectori, conferenţiari sau profesoare universitare. Ele predau istorie, literatură, fizică matematică, filozofie, teologie etc. cu rezultate, de multe ori, remarcabile. În adunările creştine, femeile nu au voie să vorbească, deoarece aşa este scris în unele epistolele atribuite apostolului Pavel, dar foarte greşit interpretate şi înţelese. Cu alte cuvinte, femeile pot face orice muncă, oricât de complexă, inclusiv în procesul de învăţare, dar nu sunt considerate competente sau capabile să ne înveţe principiile Creştinismului. Ce fel de aberaţie mai este şi asta şi cum poate ea să ducă în eroare atâta lume? De ce unii bărbaţi şi chiar unele femei iau în considerare aceste texte, dintre care unele nici măcar nu sunt scrise de persoana care este prezentată ca fiind autorul lor? O citire literală, simplistă a Bibliei se face răspunzătoare de toate manifestările de fanatism şi intoleranţă religioasă. Unii spun că activitatea spirituală este ceva mai special şi că aceasta depăşeşte competenţa femeilor, cu toate că activitatea spirituală autentică se face sub conducerea Duhului Sfânt şi nu din capul nostru. Dumnezeu oferă puterea Duhului Sfânt, în mod egal, bărbaţilor şi femeilor şi ne spune lucrul acesta, în multe texte biblice. Iată unul dintre ele:

"18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

 19 Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;

 20 soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

 21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit." (Faptele Apostolilor 2; 18-21)

 

Dacă Dumnezeu revarsă Duhul Său cel Sfânt şi peste femei, ca şi peste bărbaţi, poate cineva să le facă pe femei să tacă în adunările creştine? Poate, desigur, prin mijloacele autorităţii impuse, dar nu este bine că o face, deoarece se opune voinţei lui Dumnezeu. Da, ar spune cineva, femeile pot să prorocească, dar nu pot să îi înveţe pe alţii principiile Creştinismului, care se reduc la unul singur şi anume dragostea de Dumnezeu şi de semeni. Chiar aşa stau lucrurile? Cine a ajuns să transmită cuvintele lui Dumnezeu a ajuns să înţeleagă şi ce înseamnă dragostea creştină şi poate să îi înveţe şi pe alţii. Femeile pot să îi înveţe pe alţii cele mai complicate formule matematice, dar nu pot să îi înveţe că Isus (Iisus) este Fiul lui Dumnezeu, că El este viu şi că ne-a învăţat să îl iubim pe Dumnezeu şi unii pe alţii. Cine vrea să creadă aşa o anomalie nu are decât, dar sincer fiind, o spun ca şi Creştin, aceasta nu face deloc cinste Creştinismului. Ar mai fi de adăugat şi faptul că, deşi instituţiile bisericeşti au fost conduse de a lungul secolelor, aproape exclusiv de către bărbaţi, totuşi, din punct de vedere spiritual, ele lasă mult de dorit.

 

Cât priveşte împlinirea profeţiei din textul citat, din Faptele Apostolilor 2; 18-21, se pot face câteva observaţii. Oare nu se vede şi nu s-a văzut destul sânge vărsat pe pământ, în numeroasele războaie, timp de 2000 de ani? Incendiile catastrofale de păduri, care se petrec în fiecare vară, nu sunt un fenomen care afectează habitatul uman? Oare tornadele şi alte vârtejuri „de fum,” nu sunt evenimente obişnuite? Nu sunt eclipsele de soare un fenomen periodic şi nu îşi schimbă oare luna culoarea, cu aceea ocazie? Doresc să anunţ, pentru cine încă nu ştia acest lucru, că noi trăim vremurile din urmă, oare lucrul acesta nu este evident, pentru toată lumea? Ce speranţă putem să avem ca oamenii să creadă în Dumnezeu, dacă noi prezentăm o credinţă creştină care susţine aberaţii? Este vorba despre această absurditate a discriminării dintre bărbaţi şi femei, practicată de Bisericile instituţionale. Ce Dumnezeu prezentăm noi oamenilor, dacă, în mod eronat, noi îl facem pe El răspunzător de principii şi anomalii, despre care, în mod fals, afirmăm că El le sponsorizează? Cum putem, noi să susţinem că Dumnezeu este drept, dacă promovăm inegalitatea între bărbaţi şi femei şi prin aceasta consolidăm o nedreptate? Ce speranţă oferim noi oamenilor dacă imaginea lui Dumnezeu, pe care noi o prezentăm lumii, este aceea a unui Dumnezeu autoritar şi rece, care îi favorizează pe unii şi îi marginalizează pe alţii şi care a construit un sistem instituţional bisericesc, în care înfloresc interesele unor indivizi şi grupuri şi unde partea spirituală aproape că nu se vede şi puterea Lui nu se simte? În aceste condiţii nu se poate oferi nici o nădejde, cu toate că nădejdea face parte dintre virtuţile creştine.

 

"13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1 Corinteni 13; 13)

 

Acolo unde nu este nădejde nu este nici dragoste şi unde nu este dragoste nu este nici credinţă autentică. Mă refer la aceea credinţă, care poate să mute şi munţii din loc.

 

"6 Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta." (Luca 17; 6)

 

Au fost construite Biserici instituţionale puternice, în care mulţi oameni au dobândit funcţii influente cu ajutorul cărora stăpânesc sufletele altor oameni, dar din cauza imaginii false, pe care aceste Bisericii instituţionale o prezintă oamenilor, despre Dumnezeu, numele Lui este vorbit de rău şi credinţa în El scade.

 

"24 Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris." (Romani 2; 24)

 

Dacă propovăduim un Dumnezeu drept trebuie să fim atenţi la ne dreptate şi una dintre ele este atitudinea faţă de femei. Nu este singura ne dreptate pe care o promovează Bisericile instituţionale. La aceasta se poate adăuga şi modul autoritar şi rece în care instituţiile bisericeşti îi conduc pe oamenii, din punct de vedere spiritual. Felul în care se auto-promovează liderii religioşi reducând la tăcere cea mai importantă parte a credincioşilor, de fapt marea lor majoritate şi împiedicând pe cei mai mulţi să îşi exprime public bucuria mântuirii. Mă refer aici la credincioşii bărbaţi fără funcţii şi responsabilităţi clericale sau instituţionale. Dacă adăugăm modul în care se practică anchete şi judecăţi private, în cazul celor care greşesc în vreun fel, de către instituţiile bisericeşti, mai ale cele Neo-protestante, tabloul abuzurilor începe să se completeze. Dar nu aceasta este imaginea corectă a lui Dumnezeu. Imaginea Lui, mult mai apropiată de original, este în noi înşine, atunci când iubim.

  

 

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Daniel Branzei – pastor al întunericului    

 

Acest articol este încă o confirmare a ceea ce am susținut despre autoritatea bisericească și anume faptul că aceasta este total nejustificată și de multe ori abuzivă. Această autoritate nelegitimă reprezintă ”taina fărădelegii,” care va duce în final la venirea lui Antihrist. Dacă cele de mai jos sunt așa cum se spune în articolul respectiv și, după cum am putut eu observa, se pare că sunt, atunci se poate înțelege mai bine de ce Daniel Branzei a reacționat atât de disproporționat la scrierile mele. Pastorul baptist necarismatic s-a simțit direct vizat de ceea ce scria în ele...

 

(22. 10. 2014)

read more

 

 

Slova omoara dar Duhul da viata    

 

Nu doresc să descurajez pe nimeni să citească Biblia, dimpotrivă, încerc să încurajez o analiză atentă, profundă, critică și mai ales spirituală a V.T. și a N.T. Când cineva insistă pe o citire literală el sau ea poate să fie întrebată: Tu de ce nu ți-ai tăiat mâna sau nu ți-ai scos ochiul, atunci când ai păcătuit, căci doar literal așa scrie în N.T. că ar fi bine să faci? (Marcu 9, 43-48)...

 

 (16. 10. 2014)

read more

 

 

Fals si uz de fals in Bisericile institutionale    

 

Creștinismul este o religie care s-a reinventat continuu de-a lungul celor două milenii de existență și în care straturi succesive de învățături au acoperit, au modificat și au completat învățăturile lui Isus (Iisus) . În acest context, pe mine personal mă interesează să dezgrop învățăturile Lui autentice de sub ruinele spirituale ale doctrinelor creștine care au acoperit aproape complet intențiile fondatorului Creștinismului. Orice om inspirat de Dumnezeu poate să ne transmită un mesaj de la El, dar mesajul ar trebui confirmat în conștiința noastră... 

 

(03. 10. 2014)

read more

 

 

Iertarea de pacate    

 

Concepția bazată pe faptul că anumite persoane au dreptul să ierte păcatele altor persoane nu are nici un fundament biblic, dacă nu se referă decât la iertarea păcatelor săvârșite exclusiv asupra celui în cauză. Din câteva texte ale N.T. s-a construit o doctrină falsă care stă la baza unui ritual religios prin care funcționarii bisericești au posibilitatea să ierte sau să țină păcatele altor oameni. Iată textele:...

 

(14. 09. 2014)

read more

 

 

Iertarea pacatelor si Biserica    

Comunitățile creștine nu sunt niște ”separeuri,” niște ”cluburi” selecte în care cei și cele care aparțin de ele, o dată intrați în aceste comunități, să poată considera că reprezintă o elită aleasă, o dată pentru totdeauna... 

 

(03. 09. 2014)

read more

 

 

Iertarea pacatelor si birocratia religioasa    

 

Cine poate să ierte păcatele? O întrebare esențială al cărui răspuns ne deschide ușa către înțelegerea profundă a relațiilor dintre Dumnezeu și om. Există trei variante posibile. 1) Dumnezeu ne iartă chiar El păcatele și nici un om nu are această calitate, numai El singur iartă păcatele, fără nici o implicare din partea omului. 2) Dumnezeu și omul colaborează pentru iertarea păcatelor celor credincioși, El singur ia deciziile dar le comunică prin intermediul tuturor ucenicilor lui Isus (Iisus)... 

 

(18. 08. 2014)

read more

 

 

Dogme si spiritualitate    

 

Dogmele și doctrinele creștine sunt cea mai sigură cale pentru a ne îndepărta de învățăturile lui Isus (Iisus). Paradoxal, dar așa cum o dată cu Legea V.T. s-a înmulțit păcatul, după cum ni se spune în N.T., tot așa, o dată cu apariția dogmelor și doctrinelor creștine, oamenii s-au despărțit de experiența vie cu Hristos și au înlocuit această experiență vie cu niște opinii omenești despre Dumnezeu, opinii care au ajuns să fie impuse prin autoritatea instituțiilor bisericești. (Romani 7; 7-13)... 

 

(20. 07. 2014)

read more

 

 

Darul deosebirii duhurilor si Anticrist    

 

Descoperirea care este făcută în Isus (Iisus) nu este doar o descoperire făcută simțurilor, adică, în mod obiectiv, pe plan natural, martorilor care au participat la evenimente sau celor care citesc scrierile N.T. Revelația aceasta este în primul rând o descoperire interioară pe care Dumnezeu a făcut-o unora dintre aceia sau acelea care au participat la acele momente sau dintre aceia sau acelea care reînvie pentru ele acele clipe, când Isus (Iisus) a trăit pe pământ, prin citirea N.T... 

 

(13. 07. 2014)

read more

 

 

Anticristul si Baptistii necarismatici    

 

Întrebarea legată de necesitatea de a fi carismatic, ca și Creștin, este, după părerea mea lipsită de sens și este promovată numai de aceia și acelea pentru care Creștinismul este doar o ideologie, un mijloc de manipulare a maselor de Creștini. Răspunsul la o astfel de întrebare se impune din cauza faptului că unele Biserici instituționale promovează acest discurs interogativ, determinat de interesul de a rămâne circumscriși propriilor lor scopuri nespirituale...

 

(12. 05. 2014)

read more